Până mai zilele trecute, nu doar eu, ci toți cei pe care îi interesează Campionatul Mondial, ne întreceam în a lăuda arbitrajele extraordinar de exacte de la această ediție a competiției. Probabil că ar fi trebuit și să scuipăm în sân de fiecare dată când, cam contra naturii, i-am lăudat, și poate că astfel am fi fost feriți de greșelile monstruoase pe care le-am văzut în weekend. Prima dintre ele, în ordine cronologică, a avut și efect direct asupra rezultatului partidei și implicit asupra calificării uneia sau alteia din cele două echipe implicate.
Ați înțeles: e vorba de golul anulat americanilor, care se văd astfel în clasament cu doar 2 puncte în loc de 4, ceea ce s-ar putea să echivaleze cu plecarea acasă, în locul prezenței în “optimi”. Faptul că tăntălăul cu fluier a fost deja trimis acasă nu reprezintă nicidecum o compensație pentru americani. În plus, ridică încă odată problema deja cronicizată a introducerii vizionării reluărilor fazelor litigioase, ca la hochei. Faptul că FIFA și UEFA se cramponează de “tradiție” și refuză cu obstinație acest lucru nu poate duce decât la o singură concluzie: anume că arbitrii au de dus la îndeplinire, din interese majore, ordine care exced cadrul pur sportiv, cum ar fi calificarea absolut frauduloasă a Franței chiar la acest turneu final.
Al doilea arbitraj strigător la cer s-a comis la meciul Brazilia-Coasta de Fildeș. Am văzut cu acest prilej primul gol, în mai bine de 50 de ani de când urmăresc meciuri de fotbal, înscris după două hențuri. Unul, mai mult sau mai puțin discret, s-a mai pomenit. Ba s-au văzut chiar și goluri înscrise după hențuri grosolane (al lui Henry, la calificarea Franței, despre care vorbeam mai sus). Dar gol după două hențuri perfect vizibile, comise de același om, în aceeași fază, n-am crezut că se poate. Ei bine, s-a putut. Cum s-a putut și ca un fault penal, care l-a scos din teren pe Clano, să rămână nesancționat, iar mai apoi să-l vedem eliminat pe Kaka pentru absolut nimic. Aștept să se care acasă și cretinul ăsta. E ca în algebră: minus ăsta cu minus ăla, poate dă cu plus la arbitraj de acum înainte. Dacă tot am zis: „plus”, atunci trebuie spus și că mai e un fluieraș în plus: ăla care i-a dat Italiei un penalty pe care nici mama ăluia de s-a trântit în careu nu i l-ar fi acordat. Arbitraje bune? Poate la următoarea ediție.
