În părțile Siriei se afla o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în cinstea Marelui Mucenic Gheorghe. Pentru că acolo nu exista mină de piatră, era foarte greu să se taie și să se aducă stâlpii pentru biserică.
O femeie văduvă, foarte credincioasă, cu multă iubire pentru Sfântul Gheorghe, a cumpărat și ea un stâlp asemenea celor făcuți pentru biserică. Aducându-l la mare, se ruga stăruitor către cel care transporta stâlpii să ia și stâlpul cumpărat de ea. Însă acela nu voia și, punând doar stâlpii lui, a pornit la drum. Atunci femeia a început să plângă și să se roage Sfântului Gheorghe să o ajute să ducă stâlpul. Ca într-un vis, l-a văzut pe sfânt în chip de voievod, întrebând-o: „De ce ești tristă, femeie?” Și spunându-i ea motivul întristării, Sfântul Gheorghe a descălecat de pe cal și a zis: „Unde vrei să fie pus stâlpul?” Iar femeia i-a răspuns: „În partea dreaptă a bisericii.” Îndată, Sfântul Gheorghe a însemnat marmura cu degetul și a scris: „Stâlpul văduvei să se pună al doilea (după cel dintâi) în dreapta.” Apoi a ridicat capătul stâlpului care era spre mare și i-a spus femeii să apuce de celălalt capăt. Ridicând amândoi stâlpul, l-au dat în mare și, cu îndreptarea Sfântului Gheorghe, acest stâlp a sosit dimineața, înaintea celorlalți.
Văzând cele întâmplate, cel care ducea stâlpii s-a minunat foarte mult, mai ales că a citit și cele scrise de Sfântul Gheorghe. Mulțumindu-i lui Dumnezeu, a cerut iertare sfântului pentru greșeala neascultării. Apoi a pus stâlpul văduvei în rând cu ceilalți, în locul poruncit.
Stâlpul se află în locul acela și astăzi, întru pomenirea femeii și întru cinstirea Sfântului Gheorghe și a minunii săvârșite de el.
Copilul adus acasă
Vă mai povestesc acum o altă minune, făcută în cetatea Mitilene (în Grecia de astăzi). Aici se află o biserică a Marelui Mucenic Gheorghe, unde, în ziua prăznuirii sfântului, se adună foarte multă lume.
În vremurile în care creștinii erau prigoniți, păgânii au aflat de această priveghere de ziua sfântului și i-au atacat pe neașteptate pe cei aflați în biserică, legându-i și luându-i cu ei în Creta. Printre aceștia era și un tinerel, care a fost dat celui ce era mai mare peste poporul acela păgân.
Și tânărul a slujit aceluia și a trecut astfel un an, ajungându-se iar la prăznuirea Sfântului Mucenic Gheorghe. Părinții acestui tânăr, fără a deznădăjdui pentru pierderea copilului, nu și-au lăsat obiceiul lor, ci și-au pus nădejdea în Dumnezeu și în ajutorul sfântului și au făcut praznic după obicei. Mama copilului, întorcându-se de la biserică, a căzut la pământ plângând și rugându-se pentru salvarea fiului ei. Iar Sfântul Gheorghe, cel grabnic ajutător, nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Și stând ei la masă, bărbatul femeii a pomenit de ajutorul sfântului. Atunci, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut minune mare: în ceasul în care tânărul pusese vin în pahar și se pregătea să îi dea stăpânului său, s-a găsit în Mitilene, dând mamei sale vinul. Văzându-l pe tânăr întors acasă, toți cei ce erau la masă s-au minunat foarte. Și l-au întrebat de unde vine și cum de se află în mijlocul lor. El le-a răspuns: „Umplând paharul acesta de vin ca să îl dau stăpânului meu din Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui. Ținând cu mâna dreaptă paharul și cu mâna stângă ținându-mă de mijlocul lui, m-am aflat precum vedeți în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le și văzându-le, s-au mirat toți de acea mare minune. Și sculându-se de la masă, au lăudat pe Dumnezeu și I-au mulțumit, cinstindu-l pe sfântul Său mucenic.
(Magdalena Gheorghe, Sursa:Ziarul Lumina)
