Minoritățile din Suceava nu își recunosc originile

– Potrivit datelor statistice, doar 3,7% din populația județului figurează ca făcînd parte dintr-o etnie sau alta
– În realitate, numărul etnicilor din județ este de 2-3 ori mai mare decît cel declarat
Conform ultimului recensămînt, efectuat în anul 2002, în județul Suceava există 25.873 de cetățeni aparținînd unui număr de 10 minorități naționale. În condițiile în care populația județului este de peste 700.000 de locuitori și se știe faptul că există nenumărate localități în care ucrainenii, rromii, polonezii sau rușii lipoveni sînt majoritari, cifra pare mică. În realitate, numărul etnicilor este de două-trei ori mai mare decît cel oficial, mulți nerecunoscîndu-și originile din cauza atitudinii ostile a unor cetățeni de origine română față de ei, dar și din cauza mentalității împămîntenite de zeci de ani că ar avea de suferit dacă nu se declară români.
– Cauzele pentru care reprezentanții minorităților nu își declară apartenența reală sînt multiple
Astfel, din datele neoficiale furnizate de-a lungul timpului de diferite organizații reprezentative ale ucrainenilor, rezultă că această populație locuiește în număr însemnat în aproximativ 50 de localități din județul nostru. Și organizațiile locale ale polonezilor au semnalat existența unei numerose populații din această etnie în localitățile Solonețul Nou, Cacica, Poiana Micului, Păltinoasa, Fălticeni și Siret. O altă etnie care poate fi întîlnită la tot pasul este cea a rromilor. Aceștia constituie un procent important din totalul populației, iar în sate precum Gulia, Dolhasca, Voitinel, Mironu sau Hancea-Verești se poate vorbi chiar de o majoritate. Organizațiile rușilor lipoveni au semnalat și acestea de-a lungul timpului existența unui număr important de cetățeni din această etnie în Lipoveni Manolea sau Climăuți. Există un număr de etnii, care deși nu au foarte mulți membrii, au reprezentat și încă mai reprezintă ceva în viața comunităților din care fac parte. Este vorba despre evrei, armeni, germani, ruteni, italieni și unguri. Cu toate acestea, din punct de vedere statistic, numărul etnicilor din județ este aproape nesemnificativ în comparație cu populația județului, procentual reprezentînd 3,7%. Explicația acestei situații este dată de refuzul unor cetățeni minoritari de a-și recunoaște originile, fie din cauza mentalității și pregătirii, fie din cauza naționalismului exagerat pe care îl manifestă unii români. „Diferența dintre datele rezultate în urma statisticilor oficiale și datele neoficiale pe care le primim de la organizațiile minorităților naționale are o multitudine de explicații, pornind de la cele de natură istorică, după cum se știe în unele epoci istorice se recomanda apartenența la o etnie sau alta, continuînd cu cele de natură culturală, puțini cetățeni făcînd distincție între noțiunea de cetățenie și naționalitate, și încheind cu fenomenul de asimilare naturală care este un proces logic și care uneori poate să o ia înaintea mentalității și pregătirii subiecților”, a declarat Vladimir Hapenciuc, consilier superior la Departamentul pentru Relații Interetnice de pe lîngă Guvernul României. El a mai subliniat că, potrivit legislației, fiecare cetățean își asumă sau nu originea, această opțiune fiind una strict personală.
– În județ există peste 40 de școli cu predare în limba minorităților
În general, drepturile minorităților etnice sînt respectate atît în a-și folosi limba maternă cu orice ocazie, în familie sau în public, de a-și practica cultul religios în limba maternă și, cel mai important, au dreptul de a învăța limba maternă. „În județul nostru există un număr de peste 40 de școli, în care copiilor ce aparțin diferitelor minorități li se predă limba maternă”, a subliniat Hapenciuc. „Din acest an, la Siret își va relua activitatea prin două clase liceul ucrainean care a mai existat aici în trecut”, a mai precizat Vladimir Hapenciuc. Din păcate doar opt elevi s-au înscris pînă acum la acest liceu, aceasta fiind o dovadă clară a faptului că această etnie nu prea vrea să fie ajutată să-și cunoască limba și tradiția poporului din care provine.