Un simț al comicului ieșit din comun dovedește neașteptat Ministerul Justiției, care a inițiat o nouă campanie mediatică, sub lozinca „Fără șpagă”. După cum lesnicios se deduce din titlul sforăitor, cetățenii români sunt îndemnați să renunțe la ciubucurile care trag nădragii țării noastre în jos, făcând-o de râs, la bucile dezgolite. „Fără mașini luate din banii tai”, „Fără vile clădite din banii tăi”, „Fără vacanțe în Caraibe din banii tăi” etc: astfel sună lozincile insurgente, îndemnând omul de rând la cea mai dinamitardă și mai utopică grevă din istoria României: greva mitei noastre de zi cu zi.
Păi, dacă într-o zi cursul natural al șpăgilor în România s-ar înnoda brusc, eu cred că țara ar face mai întâi ocluzie intestinală, apoi ar paraliza de-a dreptul. Bolnavii ar zace în spitale cu mațele scoase pe tarabă, medicii intrând în „sevrajul mitei”; judecătorii ar închide procesele în sală cu tot cu inculpați și ar pleca în vacanță; conducătorii de doctorate i-ar scoate în șuturi pe doctoranzi din sala de consultație; funcționarii din primării și-ar lua bilet pentru cules căpșunele spaniolești… Ce mai, ar fi sfârșitul lumii…
De-a dreptul absurdă este campania asta, care se desfășoară atât pentru ca presa să mai încaseze niște lovele din publicitate, dar și pentru delectarea cetățenilor români iubitori ai dramaturgiei lui Ionesco și Beckett.
O mică ilustrare a nostimadei este că, nu demult, un judecător destul de temut își storcea creierii, pentru a găsi metoda de a-i da plicul cu bancnote europene unui neurochirurg, fără ca omul în halat alb să creadă că-i vreo păcătoasă de înscenare. Mama judecătorului temut era beteagă rău de tot, iar feciorul iubitor aflase de la ce sumă în sus ața chirurgicală ține și operația nu se desface.
Nu știu până la urmă cum a dres situația judele, dar știu că spurca această campanie în niște termeni care nu pot fi redați hârtiei.
