Mîna bună a primarului Ion Lungu

Exact cu un an în urmă, la sfîrșitul primei decade a lunii lui Gerar, instituția administrativă a urbei, în dubla-i calitate de organizator și de gazdă, prezenta publicului sucevean, ca o primă manifestare culturală a anului, expoziția de fotografie aeriană cu genericul „România văzută din avion” a artistului fotograf Ștefan Petrescu. Trebuie să recunosc faptul că primarul Ion Lungu a avut mînă bună, întrucît la final de an, la moment de bilanț, „Icarul bucovinean” (cum l-a numit prof. Roman Istrati pe Ștefan Petrescu) a obținut, cu albumul cu același nume, unul din prestigioasele premii ale Fundației Culturale a Bucovinei (FCB). Albumul (o variantă sintetică a monumentalei lucrări „România – O perspectivă inedită”, editat cu cîțiva ani în urmă sub egida Fundației Culturale Române cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, o lucrare care poartă prin lume imaginea României cu mai multă sinceritate decît controversatul album-afacere „Eterna și fascinanta Românie”) ne confruntă cu o perspectivă surprinzătoare prin imaginile „a vol d’oiseau” surprinse de Ștefan Petrescu, adevărate „peceți sentimentale” asupra țării de care nu s-a putut despărți niciodată, deși de trei decenii are și cetățenie germană. Și-a mai avut primarul Ion Lungu o bună și inspirată previziune atunci cînd a achiziționat întregul lot editorial al lucrării „Suceava – Cronică ilustrată”, monografia cartofilă alcătuită de ing. Nicolai Oprea, o lucrare care prezintă istoria și evoluția orașului de-a lungul timpului în peste 340 de imagini (stampe, gravuri, fotografii, cărți poștale ilustrate). Și această carte (care a fost onorată la Expoziția Filatelică „EFIRO 2004” cu diplomă în rang de medalie de argint mare) a primit în cadrul aceleiași secțiuni inedite, „Ochiul magic” din gala Premiilor FCB, un binemeritat premiu. Sînt îndemnat să cred că, cel puțin în perimetrul cultural, mîna bună a primarului Ion Lungu aduce împlinire. De aceea mă gîndesc că pentru a vedea ridicat Monumentul Eroului Bucovinei (bustul lui Ion Grămadă) e nevoie de aceeași mînă.