Sunt copii triști. Majoritatea. Răzvrătiți. Unii dintre ei. Cu probleme de comportament, dezvoltate în urma traumei despărțirii de părinții plecați la muncă în străinătate. Nu îndrăznesc să își mărturisească durerea, șocul despărțirii de părinți, și încearcă să se izoleze sau, mai rău, se răzvrătesc împotriva celor care i-au părăsit sau împotriva celor care îi au îngrijă, bunici, mătușe, vecini.
Cea mai mare durere și tristețe se citește pe chipul acestor copii după sărbătorile de iarnă și după sărbătorile de Paști, când părinții se întorc în țările unde lucrează pentru un trai mai bun, Italia, Spania, Grecia, Belgia, după o scurtă vizită acasă. Într-un fel, acești părinți își ostoiesc dorul de copii și se întorc acolo unde pot să câștige un venit care să le permită întreținerea familiei. Unii mai vin și în luna august, dacă obțin concediu, alții nu mai cheltuiesc bani pe drum, păstrând legătura cu copiii doar prin telefon.
Bile albe, bile negre
Localități precum Frătăuții Noi, Bosanci, Zvoriștea, Marginea, Baia, Dumbrăveni, Dolhasca, Cajvana au „trimis” cei mai mulți părinți la muncă peste hotare, rezultatul fiind numărul mare de copii crescuți de bunici sau rude. Într-o statistică întocmită de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava apare comuna Bosanci, cu 330 de copii ai căror părinți sunt plecați peste hotare. În 35 de localități sucevene, se înregistrează între 100 (Siminicea) și 330 de copii (Frătăuții Noi, Bosanci) care au unul sau ambii părinți plecați „afară”.
Directorul Școlii Generale cu clasele I-VIII Bosanci, care cuprinde și alte două unități – Școala cu clasele I – IV Nr. 2 Bosanci și Școala cu clasele I – IV simultan – Cumpărătura, profesorul de educație fizică Constantin Grosu, ne-a spus că plecarea la muncă a părinților are atât efecte pozitive, cât și efecte negative asupra copiilor rămași acasă.
Se observă cu ochiul liber bunăstarea materială a copiilor, îmbunătățirea condițiilor de locuit, folosirea telefonului mobil, a computerului.
Plecarea unuia dintre părinți determină, în unele cazuri, o deteriorare a relației copilului cu părintele rămas acasă, sau, în cazul plecării ambilor părinți, neînțelegeri între copii și bunicii în grija cărora au fost lăsați.
„Avem cazuri de copii, mă refer la cei de gimnaziu, care se comportă cu totul anormal pentru vârsta lor. Am avut un caz, un elev de 11 ani, care începuse să fumeze și, alături de sora lui, cu un an mai mare, încerca să-și intimideze prin vorbe urâte, amenințări, chiar prin violență, bunicii cu care fuseseră lăsați în grijă, după plecarea părinților în străinătate. Le cereau banii din alocație, fără să se gândească la faptul că, poate, cu acei bani bunicii le pregăteau hrana și le cumpărau rechizite. Normal că nici situația școlară nu poate fi una bună, în condițiile în care se dezvoltă astfel de comportamente”, ne-a explicat profesorul Grosu.
„Nu este suficient să fie sunați la telefon sau să vină cu portbagajul plin, de două ori pe an”
Profesorii și învățătorii dau mai multă atenție elevilor care au părinții plecați peste hotare, pentru că ei sunt mai sensibili și au nevoie de mai multă înțelegere.
„Este vârsta la care acești copii trec prin diferite transformări, când băieții au nevoie de prezența tatălui, de sfaturile acestuia, iar fetițele, 10 – 12 ani, au nevoie de mame. Nici profesorul și nici bunicii nu pot înlocui lipsa mamei.
Nu este suficient să fie sunați la telefon sau să vină cu portbagajul plin, de două ori pe an. La băieți, apare sentimentul de răzbunare pe cei din jur, pe colegii care au părinții alături de ei, pe bunici, pentru că nu reușesc să se impună așa cum ar face-o un părinte. Băieții își asumă mult prea repede, de la vârste foarte fragede, 12 – 13 ani, rolul de bărbat, de matur în casă, de stăpân. La fetițe, 11- 12 ani, se observă o stare de înstrăinare, un sentiment de autoizolare. Trauma lor este una foarte mare, de aceea, fiecare cadru didactic, învățător, profesor, cunoaște situația acestor copii și le acordă mai multă atenție”, ne-a explicat directorul Grosu.
În zece ani, cu 200 de copii mai puțini
În Școala cu clasele I-VIII din Bosanci sunt înregistrați acum 907 elevi, preșcolari, școlari și gimnaziu, cu 200 mai puțini decât acum zece ani, când profesorul Grosu a preluat conducerea acestei școli.
„Când am venit la această școală, erau în comună între 15 – 20 de familii, care aveau câte 13, până la 15 copii. Acum, după zece ani, o singură familie mai are 13 copii. Inclusiv în familiile de romi, sunt mai puțini copii, doi, maxim trei”, a explicat directorul școlii.
Copiii „stranierilor” bravează
Copiii „stranierilor” de multe ori bravează, se expun în fața colegilor de clasă cu obiecte scumpe, telefoane mobile, îmbrăcăminte la modă, electronice, pe care le-au primit de la părinții care lucrează în străinătate. Poate fi prețul singurătății, doar că în sufletul acestor copii apar răni care cu greu se cicatrizează. Nici un obiect, fie el foarte valoros, nu poate suplini o îmbrățișare. Privirile acestor copii devin uneori oțelite, reci și dincolo de noi… Nu reușesc să se integreze ușor în colectivitate, iar unii abandonează școala.
Pe ei nu-i mulțumește cu nimic faptul ca părinții lor au plecat „dincolo” să câștige bani. Zile, luni, ani în șir, timp în care se înstrăinează de cei cărora le-au dat viață. Dorul de părinți, lacrimile copiilor, frământările nu fac toți banii din lume.
„Am avut un singur caz în toți acești ani, când o mamă a revenit în țară, a renunțat la munca în străinătate pentru a fi alături de copil. Sunt, însă, și părinți care, în scurtele vizite acasă, vin și se interesează de situația școlară a copiilor și ne spun că nu se mai înțeleg cu copiii”, ne-a povestit profesorul Grosu.
„Am adus portbagajul plin, tot ce și-a dorit, și nu-l mai recunosc. Îmi răspunde, nu ascultă, pleacă fără să spună unde se duce…”, se plânge o mămică, care este nevoită să își crească singură copilul, în vârstă de 12 ani, dar de la distanță, din Belgia. Fiul ei a rămas în grija bunicului matern, care cu greu face față capriciilor nepotului.
„Se întrezărea un adevărat talent”
Se întâmplă ca situația școlară a unui copil să se înrăutățească exact după plecarea părinților în străinătate. Este și cazul unei fetițe din Bosanci care promitea foarte mult în clasele primare, „se întrezărea un adevărat talent”, spun cadrele didactice, însă, după ce mama ei a plecat să muncească în afara țării, iar eleva a rămas în grija bunicii materne, copila intrat într-un regres.
„Experiența în lucrul copiilor singuri acasă, precum și teoriile psihologice ale dezvoltării arată că pe fondul acestor forme de neglijență, copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate pot să aibă rezultate slabe la învățătură, ajungând până la risc de abandon școlar, dezvoltă sentimente de abandon, de nesiguranță, tristețe, stări depresive, toate ca urmare a dorului de părinți, a nevoii de afecțiune părintească, de apreciere din partea părinților”, ne-a spus psihologul – logoped Laura Al-Freijat, de la Protecția Copilului Suceava – Echipa Mobilă.
Sunt și cazuri de elevi care, în ciuda dificultăților (supraîncărcare cu sarcini care nu se potrivesc cu vârsta lor: gătit, menaj, spălatul hainelor, plata facturilor) și a lipsei părinților, sunt foarte buni la învățătură, devenind în același timp și un sprijin pentru bunici, în lipsa părinților.
Chefuri de pomină, cu bani de la părinți
Unii părinți au foarte mare încredere în copiii lor și le trimit bani pentru a se gospodări singuri. Este cazul a doi frați din Bosanci, unul în primele clase de liceu, celălalt în clasa a VI-a, care, după plecarea părinților la muncă peste hotare, au rămas în grija unor vecini. Pentru că primeau sume destul de mari de bani din străinătate, băieții și-au format o gașcă, conform zicalei, „când ai bani, ai și prieteni”, care venea de câteva ori pe săptămâna la locuința celor doi frați, unde se „încingeau” chefuri, cu băuturi și fete, cu muzica dată la maxim, care degenerau și în scandaluri. A fost nevoie de intervenția poliției pentru a „stinge” câteva distracții de pomină ale băieților cu bani. Zvonul că cei doi frați își fac de cap singuri acasă și că unul dintre ei este în prag de exmatriculare, din cauza absențelor și rezultatelor slabe la învățătură, a ajuns și la urechile părinților din străinătate. Aceștia, însă, inițial, nu au crezut nimic din cele explicate de vecini și cunoscuți. Un reprezentant al primăriei, cunoscut al familiei, a luat legătura cu părinții și le-a explicat situația gravă în care se află minorii, astfel că aceștia au decis să revină în țară, pentru a avea o discuție față în față cu cei doi minori.
Psihologul – logoped Laura Al-Freijat ne-a mai explicat că „atitudinea de indiferență, încăpățânare, absența aspirațiilor pe termen lung, sunt caracteristice copiilor care nu se pot proiecta în viitor, au tulburări ale stimei de sine, dificultăți de adaptare”.
