Mihai Camilar: „Arhitectura populară bucovineană”

Cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Suceava, prin Centrul Cultural Bucovina – Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, a apărut recent lucrarea „Arhitectura populară bucovineană”, realizată de muzeograful Mihai Camilar, în cadrul proiectului de cercetare științifică al Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina – Gura Humorului.
„Trăsăturile arhitecturii tradiționale bucovinene în întreaga sa unitate și diversitate stilistică”
Lucrarea, structurată, așa cum spune chiar autorul în textul introductiv, „pe capitole concis redactate privitoare la originea sistemelor constructive și decorative aparținând domeniului arhitecturii tradiționale”, dar cuprinzând și pagini dedicate „ritualurilor magice săvârșite pentru dobândirea locului de casă precum și cele derulate pe întreaga durată a construcției”, este însoțită de un bogat material fotografic („recoltat în urma investigațiilor în teren”), fotografii realizate de muzeografii Mihai Camilar și Aurel Prepeliuc, precum și de cercetătorul Constantin Pătrașcu.
Planșele grafice reproduse aparțin lui Gheorghiță Lehaci, arh. Cristian Nanu și atât de discret dispărutului grafician sucevean Dionisie Mora.
Lucrarea, rodul unor cercetări în teren întreprinse pe parcursul a peste trei decenii, „își propune – așa cum scrie Mihai Camilar – să înfățișeze într-o modalitate aparte trăsăturile arhitecturii tradiționale bucovinene în întreaga sa unitate și diversitate stilistică”.
„Arta de a construi a concretizat întotdeauna gustul pentru frumos al bucovineanului”
Subliniind faptul că ridicarea locuinței „ca meșteșug străvechi legat de cele dintâi trepte ale civilizației” a evoluat de-a lungul timpului și „a cunoscut în Bucovina un proces de particularizare tipologică”, Mihai Camilar pune accentul pe „civilizația arhitectonică” din această zonă, în care „casa de locuit, șurile sau standolele, celarele, instalațiile tehnice populare, clopotnițele și bisericile de lemn, fântânile, troițele etc., îmbină într-un echilibru armonios și admirabil raporturi și forme geometrice concepute și integrate într-o spațialitate specifică domeniului”.
„Arta de a construi a concretizat întotdeauna gustul pentru frumos al bucovineanului – spune el – dezvoltând în timp și o interesantă concepție chiar de ordin filosofic despre viață și cosmos, concept ce s-a dezvoltat dintr-un dialog permanent între om și natură”.
„Arhitectura satelor noastre ar trebui să urmeze aceeași cale bătătorită a tradiției”
Dar Mihai Camilar observă că „modernizarea satului bucovinean a impus introducerea tot mai agresivă a noi elemente constructiv-decorative”, iar arhitectura locală tradițională este treptat abandonată prin ridicarea unor construcții noi, ridicole, cu o „cromatică vulgară”, realizate prin „tehnici mai rapide și ieftine, dar totodată ieftine și sub aspect estetic”.
Subliniind faptul că „arhitectura satelor noastre, supusă mereu și inevitabil înnoirii și întregirii ar trebui să urmeze aceeași cale bătătorită a tradiției, preluând de la formele trecutului ceea ce este valoros și să transmită viitorului măcar un sâmbure de autentic și original”, autorul lucrării militează pentru „civilizația tradițională a lemnului”.
„Transpunerea artei construcțiilor de lemn – accentuează Mihai Camilar – din zorii începuturilor, în zodia împlinirilor ulterioare și mai ales proiectată în viitor, este omagiul deplin ce poate fi adus meșterilor anonimi.
„Numai adoptând, inovând, preluând planuri și volume într-o îmbinare fericită a tradiționalului cu modernul – încheie el – a utilului cu frumosul conform cerințelor actuale și de viitor, numai așa arhitectura s-ar constitui ca o carte de vizită retipărită pentru Bucovina”.