– 20 de ani de carieră, în care reușitele se țin lanț
– Componentă a echipei naționale de Gimnastică Aerobică, Mihaela este, în prezent, dublă campioană mondială și campioană europeană, fără a mai lua în calcul numeroase alte titluri de campioană națională
– Micky, așa cum o alintă prietenii, este și membră a Companiei de dans și gimnastică AEROS, care a evoluat inclusiv în fața regretatului Suveran Pontif – Papa Ioan Paul al II-lea
Mihaela Pohoață, componentă de marcă a echipei naționale de Gimnastică Aerobică, a venit pentru o scurtă vacanță, acasă, la Fălticeni. Este una dintre puținele vacanțe pe care și le-a permis de-a lungul celor 20 de ani de carieră sportivă parcurși pînă acum. Conștientă încă de la primii pași în lumea sportului că pentru a ajunge în vîrf este nevoie, pe lîngă talent, de extrem de multă muncă, Micky, așa cum o alintă prietenii, nu a precupețit nici un efort ca să devină o gimnastă cu un palmares bogat. Este poate și motivul pentru care a lăsat satisfacțiile din viața personală pe plan secund, iar vacanțele și perioadele de relaxare, acasă, cam pe același plan. Totuși, pentru ea, cîteva zile petrecute acasă, lîngă părinți și lîngă Aura, sora sa mai mică (n.a. – care acum este studentă la București) reprezintă cel mai bun mod de încărcare a “bateriilor” pentru lungile perioade competiționale ce urmează. Obosită după recent încheiatul Campionat European de Gimnastică Aerobică, ce a avut loc în Portugalia, dar extrem de fericită datorită noului titlul european cucerit, Micky a stat “la un pahar de vorbă” cu reporterul “Monitorului de Suceava” și “și-a pus sufletul pe masă”.
– “Îmi place să mă simt alintată acasă, să fiu fata lor și atît, campioană, licențiată ș.a.m.d. este un fapt ce ține de un alt nivel”
Mihaela Pohoață este o tînără mignonă, căreia cu greu îi dai mai mult de 14 ani. Are, în realitate, ceva mai mult, fiind, deja, licențiată a Universității “Ovidius”, din Constanța, Facultatea de Educație Fizică și Sport. Cu ochi mari, ca de căprioară și cu un chip de păpușă, Micky cucerește pe toată lumea mai ales prin felul ei direct de a fi, fără fițe de vedetă, deși ar putea avea o sumedenie, dacă luăm în calcul cine este, de fapt. Gimnastă de renume internațional, dublă campioană mondială și campioană europeană, componentă de marcă a lotului național de Gimnastică Aerobică, Micky este, înainte de toate, o fălticeneancă cu dor neostoit de casă și de familie, o tînără pentru care revenirea acasă este cel mai așteptat moment. “Îmi place să mă simt alintată acasă, să fiu fata lor și atât, campioană, licențiată ș.a.m.d. este un fapt ce ține de un alt nivel”, spune Mihaela, copilul cel mare al familiei Pohoață, copilul campion care a dus numele Fălticeniului în aproape toate colțurile lumii.
Nu ajunge acasă, la Fălticeni, prea des, dar este bucuroasă de orice clipă petrecută împreună cu cei dragi, cu familia și mai ales cu Aura, sora care i-a fost mereu cea mai bună prietenă. Micky are parte de maximum două vacanțe pe an, dar de fiecare dată le gustă din plin și încearcă să trăiască cu intensitate fiecare clipă a acestora, acasă. “Îmi amintesc faptul că am avut o foarte grea în momentul cînd am trecut de la gimnastica artistică la cea aerobică, fiindcă am fost una dintre puținele gimnaste care am îmbinat cele două ramuri. În perioada aceea treceam în clasa a – XII – a, aveam și echipă de antrenat la Deva (n.a. – fetițe de grădiniță și de clasa I) mergeam și la școală și mă pregăteam pentru bacalaureat, făceam gimnastică artistică cu antrenamente intense fiindcă mă pregăteam pentru ultimul meu campionat național, dar munceam mult și pentru primul meu campionat național de gimnastică aerobică. A fost un an teribil”, a adăugat Micky.
– Copilăria unei sportive de performanță
Mihaela a început gimnastica la vîrsta de 4 ani, atunci cînd multe alte fetițe se joacă cu păpușile. Își amintește și acum de vremurile acelea, cînd prefera să facă orice altceva decît să meargă la antrenament. “Am început să lucrez de la grădiniță cu doamna Doina Pasmangia (n.a. – cea care a descoperit-o și pe cealaltă campioană din Fălticeni, Maria Olaru). Bineînțeles, la început chiuleam. Nu-mi prea plăcea chinul și munca. Mama zice că toți scorpionii sînt așa, nu ne place să ni se dicteze. La începutul clasei a doua, doamna Pasmangia ne-a zis că ar fi bine să încercăm la Deva, să nu fim talente risipite prin Fălticeni și așa am ajuns să mă pregătesc în centrul care a dat cele mai mari nume în gimnastica națională și mondială”, a povestit Micky. A plecat din Fălticeni, la Deva, împreună cu alte patru fălticenence printre care se afla și Maria Olaru și toate au făcut performanță. A plecat din mijlocul familiei pentru a face performanță și a reușit: 13 ani de gimnastică artistică și 7 ani de aerobic. Sînt ani de performanțe, în ambele ramuri ale gimnasticii în care a evoluat. Astfel, la gimnastică artistică Micky a fost campioană națională la diferite aparate: “Pot să spun că am fost o gimnastă bună la paralele, o artistă la sol unde am avut întotdeauna un strop de sare și piper față de celelalte colege, fapt ce m-a ajutat să merg în continuare pe aerobic. Am fost una dintre gimnastele care nu au prins trenul echipei olimpice de gimnastică artistică – și nu o spun cu părere de rău, pentru că acum ajungeam să fiu în gimnastica artistică fără un loc unde să mă antrenez și fără antrenori. Am ajuns la aerobic. Astfel am un loc, un statut, un antrenor”, a adăugat gimnasta. Seria succeselor începute la gimnastică artistică a continuat și la gimnastică aerobică. Munca multă și talentul cu care a fost înzestrată de Cel de Sus au făcut ca Micky să devină de două ori campioană europeană la proba de ansamblu, dublă campioană mondială cu echipa și ansamblul și de două ori medaliată cu bronz, la individual. Acum a revenit la Fălticeni, la scurt timp după încheierea Campionatului European de Gimnastică Aerobică, din Portugalia – unde a cucerit un nou titlu european. Extrem de ambițioasă și mereu pusă pe fapte mari, Micky face mult mai mult decît gimnastică aerobică, fiind o adevărată artistă. Calitățile sale și perseverența au făcut ca Mihaela Pohoață să devină, în urmă cu ceva ani, și membră a renumitei Companii internaționale de dans și gimnastică “AEROS”.
– AEROS – un capitol foarte frumos din viața gimnastei fălticenence la care mai sînt încă multe de adăugat
Legătura lui Micky cu Compania “AEROS” a început în urmă cu cîțiva ani și a fost, încă de la început, de bun augur. “Aerobicul fiind o ramură nouă, Federația Română de specialitate era mai puțin interesată. Acum că s-a desființat echipa de gimnastică artistică ni se acordă nouă mai multă atenție (n.a. – spune Micky în glumă). La vremea aceea, Federația a fost contactată de niște italieni împreună cu trei mari coregrafi americani care căutau sportivi buni – unde în altă parte decît în România, unde-i școala mondială de gimnastică. Am crezut că vor să selecționeze de aici cîțiva gimnaști care își termină cariera. Federația le-a spus de lotul național de gimnastică aerobică, unde sînt foști gimnaști de gimnastică artistică sau ritmică. S-a făcut o selecție, dar eu am fost din nou norocoasă. Nu am luat parte la selecția respectivă, pe mine m-au luat direct. În final au făcut această companie numai din gimnaști români. Se combină gimnastica artistică, băieți și fete, gimnastica aerobică – unde se lucrează foarte mult pe forță și echilibru, pe combinații de piramide – și gimnastica ritmică. Am avut un an de pregătire greu pentru că fiecare venea dintr-o altă ramură sportivă. ne-au învățat să fim buni la toate. Coregrafii americani au venit din dans contemporan și balet. Acasă din s-a șlefuit ceva foarte frumos”, ne-a povestit Micky primii ei pași în “AEROS”. Așa după cum spune gimnasta, a învățat foarte mult balet și dans contemporan, în special mișcare scenică teatrală și limbajul corpului. Evoluția membrilor Companiei “AEROS” îi face pe cei ce îi urmăresc să afirme despre acești gimnaști-artiști că sfidează gravitația. “Din1998 facem spectacole în fiecare an, cîteva mii. Cel mai frumos a fost în perioada cînd am fost în Los Angeles și în Italia. Am evoluat chiar și în fața Papei Ioan Paul al II-lea. În 2003 am fost la premiile Grammy, unde am dansat pentru Destiny’s Child. Am fost în Austria, la Viena, unde am participat la un spectacol de caritate pentru lansarea unui program anti-SIDA. Au participat Elton John, Sandra etc. În martie 2005 am participat la prima Expoziție Mondială a acestui mileniu, care și-a deschis oficial porțile pe 25 martie, la Nagoya. La Expo 2005 Aichi au fost prezente peste 130 de țări și 20 de milioane de vizitatori . A fost extraordinar “, a adăugat Mihaela Pohoață. După scurta sa vacanță la Fălticeni, Micky urmează să plece într-un turneu de trei luni, în Italia, cu Compania de dans și gimnastică “AEROS”. “Vom pleca din nou cu compania noastră de dans și gimnastică AEROS într-un turneu, în Italia. În acest turneu vom avea și o săptămînă la Londra și sperăm să prindem cît mai mult public, să ne simțim cît mai bine. Probabil, nu știu, ne așteaptă alte turnee, alte contracte. Dorim să încheiem cu bine sezonul și să-l începem cu bine pe cel de la anul. În iulie-august vom avea, în China, Campionatul Mondial unde sperăm să avem același succes. Pînă atunci mă mai bucur, încă, de cele două titluri de campioană mondială”, a adăugat Micky.
– Publicitatea – un alt fel de provocare pentru o gimnastă talentată
Clipul publicitar realizat pentru renumitul lapte “Lady Milk” a însemnat o nouă provocare pentru Micky. “Sînt mulți prieteni de-ai mei care nu au știut că eu sînt în reclamă. , se întreba un cunoscut de al meu, de la hotelul unde sîntem cazați, în București. Și e un foarte bun amic, cu care mă văd de cîteva ori pe zi… Nu m-am lăudat cu reclama respectivă, ci doar m-am bucurat că am fost aleasă și că am filmat alături de Nadia”, a mai spus Micky. De altfel, sportiva are și o amintire hazlie din timpul filmărilor, amintire care, o vreme, a fost și dureroasă, în sensul propriu al cuvîntului. “Tot ce se vede în reclamă s-a făcut în realitate, am și o amintire hazlie. La trecerea peste o vitrină frigorifică am alunecat între puii congelați de acolo. M-am lovit destul de serios la picior și am avut vînătăi vreo cîteva zile, pe încheietura piciorului”, a adăugat gimnasta fălticeneană. Despre colaborarea sa cu Nadia, Micky spune că a fost ușoară, mai ales că nu era prima. “Am făcut împreună un tablou pentru RomTelecom, precum și un calendar în Tunisia. Dar alegerea mea pentru acest clip nu a fost făcută după aceste criterii. Regizorul și directorul de casting au venit în sală, ne-au aliniat și văzîndu-mă mai micuță au zis că sînt potrivită pentru a reliefa diferența de generație”, a mai precizat Micky
– Sacrificii versus privațiuni
Privite din afară, de neprofesioniști, toate greutățile cu care a trebuit să lupte Mihaela Pohoață pentru a ajunge la performanțele de acum par sacrificii. Pentru ea, însă, lucrurile stau cu totul altfel. “Nu știu dacă se pot numi sacrificii. Privațiuni ar fi mai corect. Sacrificii sunt cîteva, de exemplu să pleci de lîngă părinți și frați, de lîngă prieteni. Le duci dorul. Se vorbește mult de faptul că gimnastele nu au copilărie, nu au timp să se joace. Noi joacă găseam în altceva: în alergatul de pe o bîrnă pe alta, în bătaia cu calupii de burete. Îmi amintesc și acum, de exemplu, cum, de multe ori, ne era foame și prăjeam cîte o felie de pîine la foc de frunze și bețe uscate, în spatele sălii de antrenamente. Eram mici, nu realizam ce pericol reprezenta focul nostru și nici că pentru performanță era nevoie și de anumite rețineri. Acum îmi dau seama că fără așa ceva nu aș fi ajuns ceea ce sînt astăzi. Pentru mine toți acești ani nu au fost ani cu sacrificii, ci ani cu bucurii. Astfel am ajuns campioană națională, europeană și mondială, precum și licențiată în Educație Fizică și Sport”, a precizat Micky. Sacrificiile au fost, însă, din partea părinților. Pentru ei părea de neconceput ca micuța lor să nu poată mînca dulciuri, sau să te vezi cu copilul doar o dată pe lună sau chiar o dată pe trimestru, la hotel. Au însemnat sute, poate chiar mii de drumuri la Deva sau în orice altă locație unde erau organizate competițiile sportive la care lua parte Micky. “Poate dacă rezultatele nu ar fi apărut la foarte scurt timp după ce Micky a ajuns la Deva, am fi retras-o de acolo. Ea a fost, însă, cea care ne-a dat forța necesară pentru a depăși momentele grele pentru noi, ca părinți, atunci cînd plecam și o lăsam la Deva. Talentul și perseverența ei ne-au întărit și acum sîntem bucuroși că am putut să o ajutăm să-și deschidă aripile și să zboare atît de frumos în viață”, ne-a spus Jana Pohoață, mama lui Micky.
Desigur, faptul că performanța se află, încă, pe primul plan în viața de zi cu zi a lui Micky, nu înseamnă că nu are parte și de satisfacții în viața personală. “Spre bucuria mea, sora mea s-a mutat în București și sîntem mai aproape. Prietenul meu mă înțelege și mă ajută, părinții îmi sînt aproape, toți mă iubesc, deci sînt împlinită și pe acest plan. Sînt o fericită”, a adăugat Mihaela Pohoață.
În ciuda eforturilor pe care a fost nevoită să le facă de-a lungul celor 20 de ani de gimnastică, Micky știe cu siguranță că nu regretă nimic. Dacă ar putea, acum, să o ia de la capăt, aproape sigur ar alege același drum. “Mi-ar fi plăcut extraordinar de mult să fac gimnastică ritmică, dar nu știu dacă aș fi fost bună, pentru că nu sînt foarte înaltă. Cred totuși că aș alege din nou aerobicul”, a spus Micky fără urme de ezitare în voce. Aceasta cu atît mai mult cu cît, spune ea, a avut parte în cariera sa de oameni deosebiți care i-au fost alături și care i-au îndrumat pașii. Este vorba, în primul rînd, de antrenorii săi. “Am avut antrenori pe Liliana Cozma la gimnastică artistică, pe Ioan Cărpinișan, pe Cati Szabo, iar acum antrenoare principală la lotul național de aerobic este Maria Fumea. Am avut un coregraf foarte bun în gimnastica artistică, Valer Puia, din Rădăuți, care nu m-a lăsat să mă nasc stea și să devin speranță. Este o expresie din limbajul nostru, al gimnasticii. Se mai supără antrenorul pe tine și îți spune: . Și nu în ultimul rînd, doamna Pasmangia care mi-a îndrumat primii pași în gimnastică. Tuturor le mulțumesc și pe această cale și le voi fi veșnic recunoscătoare”, a mai spus Micky, cu emoție.
În ce privește întoarcerea sa ca posibil antrenor sau profesor la Fălticeni, Micky este foarte realistă, iar franchețea sa poate îi va șoca pe mulți, însă este doar adevăr pur: “Sigur, ar fi frumos să încep ceva la Fălticeni pe linie profesională, dar unde, cum și cu ce? Fălticeniul rămîne casa mea, dar cred că sora mea are dreptate cînd spune că în orașul nostru este perfect să crești până la 15 – 16 ani, după care să revii după 60 de ani, să te odihnești; este ca o stațiune. Sigur, se poate încerca, dar nu sînt convinsă că se poate concretiza favorabil un astfel de proiect. Personal îmi doresc ca odată să am propriul meu club de refacere și înfrumusețare, însă nu știu dacă aici, la Fălticeni”, a spus Mihaela Pohoață, gimnasta aflată pe valul celebrității.
