Micuții căcănari

Se apropie de final aproape toate campionatele de pe teritoriul Europei. Cei care avem norocul de a le putea urmări avem simultan și neșansa de a privi consternați și la ceea ce înseamnă finalul competiției și în România. Așa cum se întâmplă în absolut toate direcțiile, de la politică până la muzică, între ceea ce se petrece la noi și restul Europei nu este absolut nici o legătură. Declarativ, este o bătălie încinsă, purtată în trei, dar este o bătălie pentru ce? Fiindcă între un Manchester – Chelsea 2-1, ori un Lyon – Marseille 3-2 și jenantul 0-0 dintre Vaslui și Timișoara diferența este exact ca aia dintre „sportul național”, oina, care se joacă pe 2-3 toloace din margini de țară, și baseball-ul care umple stadioane de câte 100.000 de locuri la americani. Exact asta e diferența: noi jucăm fotbal tot pe un fel de toloace, meciurile sunt urmărite de câte un pâlc de infractori zgribuliți, pentru care mimează fotbalul niște bagabonți scoși de prin bordeie ori canalizări. Ăsta-i nivelul, ăsta-i spectacolul, iar performanțele internaționale sunt o consecință directă a acestora. Până și în Ukraina există un Ahmetov care investește zeci de milioane anual, în antrenor, în jucători și implicit în performanțele care nu se lasă deloc așteptate. La noi, cunoașteți vreun „investitor” în fotbal care să fi angajat vreun antrenor cu adevărat calificat și căruia să-i fi pus la dispoziție câți bani vrea pentru a-și face o echipă care să joace chiar fotbal? Nivelul la care suntem fericiți să evoluăm este cel al căcănarilor: niște antrenori cu burtă, analfabeți, îmbrăcați ca vai de mama lor, a căror singură „tactică” este una tot de căcănar, aia cu „să nu luăm gol și, dacă dă Domnul, să înscriem o dată”. 1-0 este scorul ideal, iar 0-0 este cea mai frecventă „reușită”, care „dă șanse pe mai departe”. Că ăștia bătrânii au căcănăria în sânge, ne-am obișnuit. Dar ce-au cu ăia micii!? Fiindcă, la „Europenele” under 17, România a reușit din nou. Ca o prelungire a căcănărelii din epocile Pițurcă și Lucescu la seniori, să joace un fotbal oribil, jegos, de căcănari pursânge. La 16-17 ani!? Cine-și permite să-și bată joc de niște copii? Cu ce drept idiotul ăla pus să-i conducă încearcă să facă și din ei niște căcănari? Atenție: scriu asta cu câteva ore înainte de România – Germania, în care o victorie ne-ar duce în semifinale, dar în care tactica anunțată este cea pentru un 0-0 care ne-ar duce, cică, la „Mondiale”. Ca să arătăm lumii întregi, nu doar Europei, ce bravi căcănari știm să creștem.