Mici bucurii, mari tristeți

Am avut din nou un weekend încărcat cu de toate, ca în vremurile bune, de unde și o primă concluzie: vara se apropie. Iar împreună cu ea vine și Campionatul Mondial de Fotbal, la care noi participăm doar în calitate de sparring-parteneri ai unora din țările calificate, de exemplu Suedia, cu care jucăm diseară. Până la calificate însă am jucat cu o amărășteancă de-astea, ca noi, Israel, pe care am reușit să o batem cu un 2-1 la care nu mai speram nici după ce văzuserăm în prima repriză, și nici după ce ne înscriseseră golul ăla din repriză secundă. Ne-au adus însă o bucurie a victoriei de care aproape că ne-am dezobișnuit în lungii ani de secetă totală două execuții excepționale ale unor fotbaliști chiar buni și care parcă merită o soartă mai bună. Poate cu ei, dar și cu unii dintre puștanii care au câștigat două meciuri contra unor echipe under 19 presupus mai bune, Serbia și Suedia, vom reuși să mai încropim și noi o Națională cât de cât competitivă…
Până atunci să sperăm că azi, în ultimul meci din grupă, ai noștri nu se vor împiedica de Ucraina și se vor duce la un turneu final la care la acest nivel nici nu se mai știe de când nu am reușit calificarea.
O bucurie încă mai consistentă ne-au adus fetele din Naționala de handbal feminin, dar, așa cum știu ele cel mai bine, după ce ne-au îmbătrânit cu vreun deceniu în cele doar 60 de minute ale partidei. Consolarea e însă una majoră: dacă noi am îmbătrânit cu 10 ani, atunci Trefilov, celebrul lor antrenor, a adunat cel puțin încă pe atât la socoteala aia cu scurtatul zilelor.
Tot la capitolul bucurii trebuie să trec și victoria lui Ronnie O’Sullivan în Players’ Championship, după o semifinală câștigată pe muchie de cuțit în fața lui Judd Trump și o finală în care a măturat prin sală cu Shaun Murphy, trăgându-i un 10 – 4 fără comentarii. Toate acestea însă au fost pe deplin compensate de momentele de amărăciune în care cei cu care am ținut mereu, implicit acum, au fost bătuți. A fost mai întâi Simona Halep, redevenita ea însăși în joc, în fițe și în vorbe, apoi Roger Federer, bătut de un jucător neomologat, Kokkinakis, iar la urmă și Lewis Hamilton care, fără să fi făcut vreo greșeală, s-a trezit pe locul 2 la debutul în noul sezon. În privința lui și a lui Federer nu-mi fac griji: îmi vor mai aduce bucurii. Problema e cu fata aia.