Mica Viena, la o azvârlitură de băț de noi

Ne facem cumpărăturile la Cernăuți. Suceava și Cernăuți sunt orașe înfrățite. Unii ne-am întreținut, în decursul ultimilor ani, dintr-o mică bișniță cu benzină sau cu alte produse aduse din orașul ucrainean atât de apropiat, pentru că acolo sunt mult mai ieftine. Din acest comerț atât de scuzabil, unii ne-am ținut copiii la facultate, ceilalți ne-am câștigat pâinea.
Acum opt decenii, Cernăuțiul era însă foarte departe de sărăcia sa depresivă, care pare a fi regula generală pentru Ucraina de astăzi. În 1940, când încă aparținea de dulcea Bucovină, Cernăuți era socotit „Mica Viena” sau „Ierusalimul de pe Prut”. Această ultimă denumire era datorată prezenței evreiești din oraș, care număra peste 50.000 de suflete, mai bine de jumătate din populația totală.
În iulie 1941, armata română a intrat în oraș. Soldații au primit trei zile libere, în care au făcut cu populația iudaică tot ce se pricepeau mai bine și mai bine. Au jefuit, au ucis și au violat pe săturate. Au ucis la întâmplare și nu prea, fiindcă una din primele victime a fost prim-rabinul de Cernăuți, doctorul Abraham Mark, om cu studii filologice și filosofice la Viena, unde și-a obținut și doctoratul în filosofie. Au violat, neiertând niciun orificiu ieșit în cale. Am indicii că soldații români au violat chiar și broaștele de la ușile evreilor.
A urmat apoi jefuirea și uciderea sistematică a populației iudaice rămase. Întâi li s-au românizat averile, apoi li s-a interzis să profeseze. În octombrie, au fost înghesuiți într-un ghetou improvizat în partea sudică a orașului și, de acolo, duși cu trenurile la Nistru, unde aveau să moară în stepa Ucrainei: de ger, tifos și foame.
Totuși, au fost salvați vreo 20.000, datorită eroicului primar Traian Popovici, care l-a convins pe mareșalul Antonescu că economia zonei e moartă fără evrei, iar țara va avea de suferit.
Cernăuți este înfrățit și cu Iașul. La fel ca în orașul astăzi jegos de pe Bahlui, decăderea a început cu epurarea etnică antievreiască.