„Mica dogmatică vorbită – dialoguri la Cernica”

Părintele Dumitru Stăniloae
Cel mai important teolog al sfârșitului de secol XX – părintele Stăniloae… Și Marc Antoine Costa de Beauregard, preot ortodox francez, ca și cum ar conta că este francez sau altă nație. Dialoguri care te poartă cu gândul la lecția de dogmatică din puterea nopții pe care Hristos o dădea lui Nicodim. Și cum pot să fie toate acestea? – întrebă acesta.
Adevărat, adevărat vă spun vouă. îi răspunde Mântuitorul învățătorului iudeilor…
Dar cuvintele Mântuitorului nu păreau a da o lămurire matematică problemelor cărturarului iudeu. În schimb, în ciuda aparențelor, incendiau inimile celor care ascultau. Și lămurirea venea nu prin haina cuvântului și a frazei ci prin Însuși Cuvântul care deschide ușa inimii și înțelegerii noastre.
Nu amestecați adevărul cu speculațiile
Uite-așa, de la Hristos încoace, sfinți și cuvioși au deprins-cu nevinovăția porumbeilor și înțelepciunea șerpilor – meșteșugul incendierii inimilor celor care îi ascultă. În veacul nostru, în țara noastră, părintele Stăniloae…
Și despre ce dogme ne vorbește părintele Dumitru? (așa cum cu multă dragoste îl numește părintele francez). Părintele Dumitru ne vorbește despre lucruri adânci, de bază ale cunoașterii Ortodoxe. Despre Sfânta Treime, de exemplu.
Câți dintre noi – cu smerenie, cu nevrednicie, putem măcar bâigui câte ceva despre ceea ce TREBUIE să știm cu privire la Sfânta Treime, la Dumnezeul nostru?
Trebuie să știm, așa cum știm să întindem mâna după mâncare – măcar niște lucruri esențiale. Ca să n-o luăm razna. Să nu începem să amestecăm adevărul cu speculațiile, viața cu filosofia stearpă, să nu deviem, să nu admirăm cine știe ce construcții ideatice cu temelie în nisip mișcător.
Părinții Bisericii au arătat că Duhul purcede din Tatăl și se odihnește în Fiul sau că Fiul este Cel în care Se odihnește comoara Care este Duhul, comoară pe care Fiul o primește de la Tatăl…
Adevăruri îmbrăcate în haina iubirii, a afecțiunii
Nu este poezie afirmația aceasta. Este un adevăr cutremurător, de netăgăduit, de neschimbat. Un adevăr care – ca multe altele pe care le găsim în cartea aceasta minunată – trebuie învățat așa cum învățam în clasele mici tabla înmulțirii. Axiomatic – în duhul lui crede dacă nu ești în stare să înțelegi, crede măcar – până vei înțelege. Ca să putem învăța mai ușor, părintele Stăniloae, în lumina Duhului Sfânt, ne rostește aceste adevăruri îmbrăcate în haina iubirii, a afecțiunii, a poeziei inimii.
Poate că nu pot înțelege (cine poate?) dar așa de frumos sună, încât sigur n-am să uit… Și îmi va rămâne poezia asta minunată întâi în minte, apoi în inimă, am s-o pot recita și altora. Și ea își face lucrarea ei… Și atunci când un nepriceput va lătra în urechile mele cine știe ce nerozie, sufletul meu va recunoaște gunoiul și se va feri de el.
Mângâietorul…În limba greacă, numele de Paraclet dat de Hristos Duhului Sfânt în Evanghelia după Ioan înseamnă ’cel care stă aproape de cineva. Cel care este alături de cineva și care cheamă sau mijlocește pentru el’. Duhul este deplinătatea bucuriei Tatălui. El este și Mângâietorul Care vine de la Tatăl în inima celui care suferă pentru lume sau care suferă pur și simplu…
Sau care suferă pur și simplu…Deci suferința nu mai este de temut. Nu înseamnă părăsire, neputință… Înseamnă venirea Mângâietorului. Fără să insiste cu ostentație, părintele ne învață. Fiecare cuvințel al cărții își are rădăcini în Sfinții părinți și trunchi și coroană în experiența și propria trăire duhovnicească a părintelui. Înfrunzită și înflorită în lumina Duhului Sfânt, învățătura părintelui intră pe toate căile minții noastre.
Pentru căutătorii unor răspunsuri exacte, corecte dar vii și de înviere – pe ușa argumentației logice.
Pentru cei în suferință – pe geamul pe care se strecoară minunile.
Pentru cei care iubesc Biserica și Ortodoxia, pe acoperișul smuls al casei sufletului nostru pe unde se revarsă șuvoiul de lumină al iubirii Dumnezeiești.
Mâna lui Dumnezeu
Ce mai aflăm noi din această carte? Mai aflăm și secretul frumuseții.
Aș recomanda la toate fetele și femeile care încă nu știu acest lucru – să încerce metoda recomandată de părintele Stăniloae de a fi frumoase. Nu trebuie decât un pic de curaj, mai mult – ce-i drept-decât acela de a ieși cu o fustă scurtă-scurtă și cu tocuri înalte și cu coafură de 200 de lei pe cap, prin oraș. Trebuie să fii curajoasă, dar pe cuvânt că merită efortul.
Trebuie doar să începi să te rogi zilnic, constant, și uite, practic să începi de exemplu să citești Psaltirea. Începem treaba asta șontâcăind, tânjind să fim frumoase și iubite, rugându-ne ca vai de capul nostru‚ Doamne, dă să mă iubească…’ și o ții așa vreun an de zile. Sau mai mult sau mai puțin. Și ce să vezi. Începe să curgă spre tine șuvoi de iubire. Oi fi eu mai bună și mai frumoasă? Da’ de unde. Atunci de unde mi se trage? Nu cumva de la rugăciune? Nu cumva e mâna Ta Doamne? Nu cumva mă iubești, pe mine, urâta și care nu merit nimic bun? Păi atunci, nimic altceva nu-mi mai trebuie…Și iată, bucuria regăsirii…Vor mai fi lunecări, vom mai cădea, Îl vom părăsi și răni, Îl vom dezamăgi dar de-acum încolo știm exact pe unde s-o luăm.
Unit cu Dumnezeu
Un om duhovnicesc este un om frumos. Fața unui credincios este frumoasă. Este taina luminoasă a persoanei plină de un sens profund și inexprimabil. Idolii religiilor păgâne nu au frumusețe pentru că nu exprimă acest simț al icoanei
Fața umană e luminată ca o icoană. Unit cu Dumnezeu, izvorul întregii frumuseți și al întregii bunătăți, omul întreg trup, suflet și minte devine frumos. Frumusețea sfinților! Frumusețea cuvântului teologic! Frumusețea gesturilor lui Hristos continuate în actele liturgice.
Doamne Dumnezeule, luminează mintea noastră cu frumusețea Feței Tale și Te vom mărturisi în fața oamenilor ca să Te slăvească împreună cu noi! Amin
TEODORA DRĂGOI, Fundația SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI
(contact: fundatia_smb_sv@yahoo.com,
site: www.fundatiasmbsv.ro)
(Cartea “Mica dogmatică vorbită – dialoguri la Cernica” a Părintelui Dumitru Stăniloae se găsește la librăria „Sf. Voievod Ștefan cel Mare” din Areni)