Metaniile și semnul crucii

Semnul crucii fără metanii:
La mijlocul celor Șase Psalmi, la întreitul Aliluia, de trei ori.
La începutul Crezului.
La otpust – „Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru…”
La începutul citirii din Sfânta Scriptura: Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.
Semnul crucii cu o metanie:
La intrarea sau ieșirea din biserică – de trei ori.
La fiecare cerere a ecteniilor.
La strigarea preotului ce dă slavă Sfintei Treimi.
La cuvintele, „Luați, mâncați…”, „Beți dintru acesta toți…”, „Ale Tale dintru ale Tale…” si „Sfintele, Sfinților!”
La cuvintele „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii…”
La cuvintele „Să ne închinăm…”, „Slăvim…”, „Preamărim…” și „Cădem înaintea…”
În vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniți să ne închinăm” și „Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule”, ca și înainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de trei ori.
În vremea celei dintâi și a celei de a noua cântări a canonului, la întâiul stih către Domnul, către Maica Domnului sau către Sfântul respectiv.
După fiecare stihiră – în vreme ce strana, încheind cântarea, își face semnul Crucii.
În vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de trei ori; după cele două cereri rămase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singură dată.
Semnul crucii cu o metanie mare (Închinăciune):
În vremea posturilor, la intrarea și ieșirea din biserică – de trei ori.
În vremea posturilor, la fiecare „…te mărim” din stihurile Imnului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
La începutul lui „Cu vrednicie și cu dreptate este a ne închina Tatălui…”
După „Pe Tine te lăudăm…”
După axionul Maicii Domnului sau înlocuitorul acestuia.
La strigarea „Și ne învrednicește pre noi, Stăpâne…”, ce pregătește Rugăciunea Domnească.
Atunci când Sfintele Daruri sunt înfățișate pentru Împărtășanie, și, iarăși, după Împărtășanie.
În vremea Postului Mare, la Pavecernita Mare, când se cântă „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu…” și la fiecare din cererile ce însoțesc aceasta; la Vecernie, după „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te” și la cele două cântări ce urmează.
În vremea posturilor, la sfârșitul fiecărei părți a rugăciunii „Doamne și Stăpânul vieții mele…”
În vremea posturilor, la cele trei cereri de încheiere – „Pomenește-mă, Doamne, când…”
METANIE FĂRĂ SEMNUL CRUCII:
La cuvintele:
„Pace tuturor”
„Binecuvântarea Domnului cu voi…”
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos…”
„Și să fie milele marelui Dumnezeu…”
La strigarea diaconului „Și în vecii vecilor” (după „Că sfânt ești Dumnezeul nostru…”)
SEMNUL CRUCII NU SE FACE:
În timpul psalmilor.
În general, când se cântă.
În vremea ecteniilor, de către strană, care dă răspunsurile.
Săvârșirea semnului Crucii și a metaniilor este îngăduită doar după încheierea cântării, ci nu în timpul cuvintelor de încheiere ale acesteia.
Metaniile mari (închinăciunile) nu sunt îngăduite Duminicile; de la Crăciun până la Bobotează; de la Paști până la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbării la Față; și la praznicul Înălțării Crucii (în afară de cele trei închinăciuni ale Crucii).Închinăciunile încetează cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului și nu se fac iarăși până după „Învrednicește-ne, Doamne…” în vremea Vecerniei din ziua praznicului.