Messi? Doar piciorul…

Fie că e vorba de „Vrei să fii miliardar?”, de „Miss Piranda” ori de „Fotbalistul anului”, asta ca să nu mai vorbim de Oscar ori de Grammy Awards, orice competiție care se finalizează cu premierea cuiva generează discuții, cârcoteli, contestări. Dar parcă niciodată nici un câștigător n-a fost mai contestat decât Messi, versiunea 2010, că în 2009 n-a avut nimeni vreo obiecțiune. Nu numai cei direct păgubiți, ci și cei perfect neutri l-au contestat, unii chiar vehement, pe câștigătorul celui mai important trofeu individual din fotbalul mondial. Cheia e chiar acest cuvânt, „individual”, care vine în flagrantă contradicție cu însăși definiția fotbalului: un sport de echipă. Iar echipa face performanța, nicidecum un singur component al acesteia, indiferent de numele său sau de realizările sale personale. Messi este, indiscutabil, un jucător de excepție, fabulos chiar, pe care nu ai unde să-l așezi decât alături de Pele, Maradona, Dobrin ori Roberto Carlos. Și ar mai fi vreo 15 – 20 de nume care de-a lungul istoriei fotbalului au făcut ei înșiși istorie, dovedindu-se decisivi pentru marile performanțe ale echipelor lor de club sau naționale. Singuri, n-ar fi existat. Ori i-am fi văzut pe Eurosport, la „Watts”, jonglând cu mingea pe nas, pe umeri, pe fese ori chiar pe tălpi din poziția „stând în cap”. Fotbalul e însă altceva decât foca de la circ, căreia dacă-i dai o minge și-un stavrid, mai întâi înfulecă stavridul iar apoi ține mingea pe mustăți până vinerea următoare. Cred că am delirat suficient pentru a putea trece acum chiar la subiect: ce performanțe a avut Messi în 2010? E simplu: campionatul Spaniei și Copa del Rey. La „Mondiale” a fost varză. Contracandidații săi, Iniesta și Xavi, s-au încununat cu titlul suprem. Parcă e o diferență, nu? Iar Iniesta, prin golul său, a adus chiar trofeul Spaniei. Prin comparație, în 2002, în care n-a avut un an grozav, Ronaldo (brazilianul, nu Cristiano) a adus și el trofeul Braziliei, iar faptul că a fost desemnat fotbalistul anului n-a stârnit nici o discuție. Iar în 2006, trofeul l-a luat Cannavaro, un Neica Nimeni, dar și el tot campion mondial, în acel an. Roberto Carlos a fost, zic eu, vreo 5-6 ani la rând, cel mai spectaculos și eficient fotbalist al lumii. N-a luat niciodată trofeul individual. De ce l-a luat acum Messi? N-am nici o explicație logică. Poate că anchetele asupra corupției la FIFA ar trebuie reluate. Da, Messi e cel mai bun din lume. Dar din bun simț trofeul s-ar fi cuvenit să-l primească, dacă nu Xavi ori Iniesta, atunci Puyol. Sau Iker Casillas. Da’ dacă-l lua Forlan, făcea gâlci? Iar Messi a ratat cea mai mare ocazie din viața sa: aceea de a-i înmâna el trofeul unuia din ceilalți doi, prezenți acolo. Abia așa ar fi devenit o legendă nemuritoare. Din păcate pentru el, Messi stă bine doar cu piciorul. Cu capul…