Am pomenit în articolul precedent despre prima deziluzie fotbalistică a sezonului. Cred că nu exagerez afirmând că se mai poate adăuga maximum una! Așa cum mărturiseam deunăzi, țin partea provinciei în lupta pentu titlul intern. Știu, sunt conștinent, că CFR Cluj ar merita să piardă acest campionat, doar eu sunt cel care l-am numit pe președintele CFR-ului Uliu Mureșan, din pricina amestecării sale în troaca „miticistă”. Dar tot atât de adevărat este că Steaua nu merită să-l câștige… Cei care vor triumfa (ca nuca-n perete acest verb!), o vor face mai degrabă pentru că unii au fost mai fraieri, iar alții au muncit în locul lor când le ardea buza.
Dacă sunteți de vârstă medie, priviți-vă copiii… Nici nu erau născuți când Universitatea Craiova își adjudeca titlul! Dacă sunteți adolescenți, admirați-vă în oglindă: sunteți de-un leat cu ultimul titlu ajuns în provincie! Dacă Bucureștii sunt inima, hai și o oarecare parte din creier, oare chiar așa de atrofiată să fie țara asta la nivelul celorlalte organe sau membre?!
Lăsând la o parte chestiunile abstracte, Dinamo este cea care a hotărât, cel puțin până la etapa ultimă de astăzi, destinul campioanei. După penalty-ul tras la indigo după Semedo, de data asta fluierat, Dănciulescu a plonjat magnific la golul secund (hai visto, Vieri?!), fără să-i pese că își riscă organul olfactiv, paradit în meciul cu oltenii. Totuși, rolul lui Tudor nu poate fi neglijat. Perversă această desemnare a sa, parcă dinadins pentru a-și ispăși păcatele, nu neapărat cu vreo directivă anume, cât pentru că auzea el însuși cum îi bâzâie musca pe căciulă! Așa și-a imaginat el rolul justițiarului. A fluierat sfârșitul meciului ca o izbăvire, la secundă, deși abia dacă se jucase efectiv jumătate din timpul suplimentar. În ce-l privește pe Bratu, după ce arată în ultima vreme, ar putea candida pentru Euro, dar și Piți poate simula selecția!
