Mereu fascinantul „Le Tour”

Se termină prima săptămână din cele trei, câte durează, în fiecare, an Turul Franței, o competiție „pour les connaisseurs”, care este mai importantă decât orice campionat mondial sau Olimpiadă. Nu am crezut niciodată că aș putea face o pasiune pentru ciclismul televizat, măcar fiindcă etapele durează câteva ore bune, pe care mi-e din ce în ce mai greu să le găsesc. Cu toate acestea, ori de câte ori pot, pentru Turul Franței îmi rup măcar două ore pe zi. Este o încântare în totalitatea lui, începând cu peisajele magnifice și terminând cu etapele acelea din munți, în care, mai în fiecare an, cicliștii dau și peste câte o ninsoare, lucru firesc pe culmile Alpilor. Peste toate, comentariile celor doi mari specialiști pe problemă, Radu Naum și Radu Banciu, sunt superbe: umor de cea mai bună calitate, informație copleșitoare prin detalii dintre cele mai diverse (de la specialitățile culinare din zonele pe care le străbate caravana, până la tehnica „învechirii” cauciucurilor utilizate, mult mai sofisticată decât la Formula 1!), dialog permanent cu cei care li se adresează prin Internet, chiar în timpul transmisiei. Nu e vorba, așadar, doar de cursa în sine, deși aproape în fiecare etapă trepidez pentru soarta celor 2, 3 sau 5 care evadează din pluton, iau uneori un avans impresionant (pe care plutonul pare să-l ignore cu desăvârșire) iar când mai sunt câțiva kilometri până la sosire, o dată îi vezi că renunță la hlizeală și hăhăială, își bagă bărbiile în ghidoane și, în 30 de minute, recuperează cele 15 pe care le pierduseră până atunci în fața evadaților! E o nebunie generală care nu poate fi comparată cu nimic. Acum vreo patru zile, pe când rulau prin Belgia (că doar Turul Franței a plecat din Londra anul ăsta!), am văzut o scenă aproape neverosimilă: aflați în urmărirea celor 3 fugari care luaseră vreo 13 minute avans, cei din pluton s-au bușit, pe la mijlocul acestuia, cei din față ducându-se înainte, iar cei de la coadă așteptându-i pe cei 15-20 căzuți să se ridice. Ei bine, știți ce făceau cei neaccidentați? Se uitau la televizor! Unde îi vedeau pe cei din față continuând urmărirea! Au repornit în cursă după ce primii trecuseră linia de sosire! E nebunie sau nu?