Meci frumos, arbitraj catastrofal

În acest spațiu, ieri, colegul meu Gabi Manță își exprima cumva regretul de a nu fi putut scrie despre Real – Barca ci, obligat de împrejurări, să se ocupe de Chelsea – Arsenal. Hai mă, Gabi, crezi că mie mi-o fi la îndemână!? Am să încep cu sfârșitul: nici nu fluierase bine arbitrul (sau ce-o fi fost ăla!) finalul meciului, că un mail cu trimitere pe Facebook, venit de la o grupare de suporteri, zicea că abia așteaptă domniile lor să vadă cum scriu eu în Monitorul că ne-au furat arbitrii! Am făcut ceea ce nu fac de obicei: am răspuns, explicându-le că mă confundă cu „câinii roșii”, fiindcă numai la Dinamo e de vină oricine și orice altceva în afară de panaramele de fotbaliști. Ținând eu cu Real de vreo 55 de ani, pe lângă multe bucurii am îndurat și suficient de multe umilințe pentru a putea comenta, când e cazul, suficient de obiectiv. Ceea ce nu are vreo legătură cu iubirea pentru Real, veșnică precum și aceea pentru Beatles, Rolling Stones, Jack Nicholson sau Ronnie O’Sullivan. Și Dobrin. Alaltăieri seară, în două momente distincte ale meciului am știut că vom pierde. Primul a fost chiar la începutul meciului, când Real a început s-o frece (mingea!) de ziceai că acolo s-a iventat tiki-taka. Fenomenul se petrece aproape de fiecare dată în fața Barcelonei, și numai în fața Barcelonei. Nu cred că Mourinho și Ancelotti le-au spus vreodată fotbaliștilor ca de 2, 3, 5 ori pe an, când întâlnesc Bercelona, să joace altceva decât în celelalte 70 – 80 de meciuri. Boala asta e psihică și e adânc înfiptă în creierele jucătorilor. Se numește „complexul Barcelona” și probabil va mai dura niște ani. Al doilea moment nefericit a fost penaltiul dat de pomană Real-ului. M-am rugat ca Ronaldo să-l rateze. Dacă se întâmpla așa, bănuiesc că ne-am fi dus tăvălug peste ei. N-a ratat. În continuarea programului de divertisment, același arbitru perfect idiot, le-a dat și celorlalți un penalty de pomană, ba și precedat de un ofsaid penal. În concluzie, un meci superb, în care Barcelona a fost mai bună. Și un arbitraj dezastruos. La sfârșitul distracției, nu poate exista însă decât o campioană: Real. Hala Madrid!