Mâzgălitorii de grafii indigeste

Dacă astăzi există teorii care pledează în favoarea celor care practică anonim scrisul parietal în spațiul public atribuindu-le titulatura de grafferi (teorii care, scormonind în istorie, îl aduc printre înaintași și pe Napoleon, care și-a zgâriat numele pe piramida lui Keops), nu înseamnă că toți mâzgălitori de pereți de closete, care evoluează în underground, sunt creatori de graffiti art. Între cei care scriu obscenități, adresează insulte sau se manifestă grafic isteric și cei care încearcă să comunice public vădind o preocupare deosebită pentru aspectul caligrafic estetic al mesajului lor există o distanță ca de la cer la pământ. Sunt chiar pro-graffiti, un susținător al acestui fenomen care a evoluat ca expresivitate urbană și a transformat o practică ilegală într-una care a găsit deja perimetre în care se poate manifesta oficial. Nu încă la noi în Suceava, deși s-ar putea imagina un proiect prin care o serie de suprafețe parietale cu deschidere către spațiul public, care altfel au un aspect cât se poate de anost, ar putea fi decorate prin asemenea soluții alternative, devenind chiar spectaculare și atractive. Nu pot însă să nu semnalez cu indignare macularea grosieră a soclului pe care se află bustul lui Simion Florea Marian, amplasat în parcul din fața casei memoriale, bust realizat de sculptorul Gheorghe Bilan. Este poate un semn că parcul ar trebui să se afle sub supravegherea agenților Poliției Comunitare și pentru că în apropiere, la mai puțin de o sută de metri, se află un alt bust, cel al lui Mihai Eminescu, care-ar putea trezi și el interesul mâzgălitorilor de astfel de grafii indigeste.