Masacrul bolșevic de la Fântâna Albă

Secția de istorie a Complexului Muzeal Bucovina organizează astăzi (la ora 13,00), pentru a marca împlinirea a 65 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, un moment comemorativ. Eveniment tragic din istoria Bucovinei (considerat ca un adevărat „Katyn românesc”), subiect necomentat până în anul 1990, masacrul de pe frontiera de nord-est (trasată abuziv ca urmare a notei ultimative a guvernului sovietic din 26-27 iunie 1940, prin care s-a rupt din trupul țării Basarabia și partea de nord a Bucovinei) are și astăzi, după ce s-au depus mărturii, s-au scris cărți și s-au realizat reportaje, numeroase semne de întrebare. La 1 aprilie 1941 peste 16.000 de bucovineni, în cea mai mare parte țărani români din Pătrăuții de Sus și de Jos, Cupca, Sucevei, Prișcăreni, Carapciu sau Iordănești (între care numeroși bătrâni, femei și copii), îmbrăcați în straie populare, cu ițari și încălțați cu opinci, purtând pe umeri icoane, prapuri și cruci de cetină, nedorind să rămână sub jugul bolșevic, au pornit prin pădurea Camencii, spre frontieră, hotărâți să treacă la Țara Mamă. În apropiere de Fântâna Albă grănicerii sovietici ascunși în pădure, fără somație, i-au prins în focul încrucișat al mitralierelor, secerându-i fără cruțare. Cei care-au reușit să scape tirului ucigaș s-au împrăștiat, încercând să fugă în pădure, dar au fost urmăriți și vânați de cavaleriști și tăiați, unul câte unul, cu săbiile. Morții și răniții au fost aruncați de-a valma în gropi comune (alții au fost transportați noaptea cu camioanele și îngropați în cimitirul evreiesc din Hliboca) și, așa cum mărturisesc cei care-au fost contemporani vremurilor, „două zile s-a mișcat pământul acolo”. După câteva săptămâni, în noaptea de 12 spre 13 iunie, peste 13.000 de familii de români din satele din apropierea frontierei au fost ridicate din casele lor și deportate în Siberia și Kazahstan. Când partea de nord a Bucovinei a fost eliberată (pentru un timp) de Armata Română, o parte din cei căzuți au fost dezgropați, iar cei care-au mai putut fi recunoscuți de rude au fost luați de familii și înmormântați creștinește. După destrămarea Uniunii Sovietice, abia în anul 2000 autoritățile ucrainene au îngăduit primul parastas pentru odihna miilor de români uciși la Fântâna Albă. Istoricul Mihai Aurelian Căruntu va susține astăzi o expunere asupra acestei tragedii, care nu trebuie dată uitării, și va prezenta un interviu filmat cu doi supraviețuitori ai masacrului bolșevic.