La data de 19 decembrie a anului 6985 (1477), așa cum scrie cu caractere slavone pe lespedea funerară (piatra de gresie sculptată, care acoperă soclul decorat cu motive renascentiste de pe locul de veci, situat pe latura de nord a gropniței voievodale, din sfânta biserică a Mănăstirii Putna), „a răposat binecredincioasa roabă a lui Dumnezeu, Maria, doamna binecredinciosului Ștefan Voievod, domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod”.
„Coborâtoarea împăraților grecești din Asia”
Maria de Mangop, cea de-a doua soție a lui Ștefan cel Mare (care i-a urmat ca doamnă Evdochiei de Kiev, cea care, după doar 4 ani de căsnicie cu voievodul Moldovei, și-a găsit liniștea veșnică în mormântul din Biserica Mirăuților de la Suceava) a pecetluit matrimonial alianța domnului moldovean cu suveranii Mangopului. Neamul stăpânitorilor acestui „mic ținut neatârnat”, „din părțile Crâmului”, cum spune Nicolae Iorga în a sa „Istorie a lui Ștefan cel Mare” (publicată în anul 1904, cu prilejul comemorării a 400 de ani de la stingerea voievodului), „era de mare obârșie”. Maria, „coborâtoarea împăraților grecești din Asia”, era sora suveranilor Mangopului, Isac și Alexandru, cel din urmă ucis de către turci la numai trei ani de la venirea ei ca doamnă în Cetatea Sucevei. Căsătoria, care s-a săvârșit la Suceava la data de 24 septembrie 1472, n-a avut rod domnesc, Maria fiind, așa cum scrie reputatul istoric, „doamnă stearpă”, dar crescând lângă dânsa „copiii din flori ai bărbatului ei, Alexandru, Bogdan și Petru și acel Iliaș, care se vede o singură dată în 1472, septembre, pe vremea nunții, și va fi murit îndată după aceea”, precum și pe fiica Evdochiei, Elena. Dar și căsnicia voievodului cu Maria fu scurtă, doamna (care în arborele genealogic al strămoșilor ei Comneni apare ca mătușa Sofiei Paleologu, cea care va deveni soția lui Ivan cel Groaznic, primul monarh care s-a încoronat ca „Țar al Rusiei”) stingându-se la Suceava în postul Crăciunului, la 19 decembrie 1477, „după ce simțise, pe lângă nenorocirile neamului ei, spaima celor două războaie ale soțului său cu turcii” și „după ce fugise, în 1476, înaintea acelorași oștiri păgâne care nimicise pe cei de acasă”. Ștefan cel Mare, (care s-a căsătorit chiar în anul următor cu frumoasa Maria Voichița, una din fiicele lui Radu Vodă, pe care o adusese la curte, din Țara Românească, încă din iarna anului 1473, împreună cu sora ei și cu doamna învinsului voievod muntean) i-a făcut mormântul în Biserica Putnei, iar pe acoperământul funerar i-a fost brodat portretul (cel mai vechi portret în mărime naturală din arta moldovenească), singura reprezentare cunoscută a doamnei Maria, îmbrăcată în veștmânt lung de curte, cu coroana pe cap, și cu colțurile broderiei împodobite cu vulturul bicefal al Bizanțului.
– Capodopera absolută a artei ortodoxe medievale moldovenești
Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, considerat astăzi ca fiind capodopera absolută a artei ortodoxe medievale moldovenești, broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată pe fond de atlaz roșu, dublat cu pânză de in și căptușeală fină din mătase albă, reprezintă una din cele mai valoroase piese de patrimoniu. Executat din porunca lui Bogdan al II-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, în atelierul de broderie al Mănăstirii Putna, acoperământul (care a fost supus cu câțiva ani în urmă unui complex și laborios proces de restaurare) are următorul înscris: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa și de Hristos iubitoarea doamnă a lui Ștefan-voievod, domnul Țării Moldovei, Maria, care a trecut la veșnicul lăcaș în anul 6985, luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”. În 2004, anul marii comemorări semimilenare a Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, broderia a fost una din cele mai de preț piese prezentate la Vatican, la expoziția organizată de Ministerul Culturii și Cultelor, Muzeul de Artă al României și Complexul Muzeal Bucovina Suceava, cu genericul „Ștefan cel Mare, punte între Orient și Occident”.
