A fost un weekend în care, dincolo de spectacolul sportiv, am văzut niște gesturi umane care au înnobilat întrecerile, demonstrând că sportul este, înainte de orice altceva, un mijloc de educație cum nu se poate mai convingător. Sunt cel puțin trei evenimente care prin încărcătura lor spirituală au arătat lumii întregi că marii sportivi sunt și niște enorme caractere. A fost mai întâi omagiul adus lui Simoncelli, tânărul pilot mort „la datorie”, adică în plină cursă, în urmă cu puțin timp. Organizatorii cursei de la Valencia intenționau ca la începutul probei din care acum lipsea chiar el, să țină un clasic minut de reculegere. Numai că tatăl pilotului a propus, iar toată lumea a acceptat ca în locul tăcerii să i se aducă un omagiu în spiritul sportului căruia pilotul s-a jertfit: toți concurenții, de la toate clasele, să-și tureze la maximum motoarele. A fost înălțător acest minut de reculegere care, sunt convins, a fost apreciat așa cum se cuvine chiar de cel omagiat, turuitul acela ajungând fără îndoială până la ceruri.
Cam pe la aceeași oră, în aceeași țară, Spania, se juca și un meci de fotbal. De fapt, o demonstrație de virtuozitate a noului fabulos Real Madrid. Pentru cei care au uitat, reamintesc faptul că în urmă cu puțin timp printre jucătorii Real-ului s-a numărat și Cassano. A plecat repede de acolo, neintegrându-se în stilul de joc destul de tulbure de atunci. N-a lăsat urme… Sau a lăsat!? Mai degrabă da. Fiindcă alaltăieri, toți jucătorii Real-ului au purtat pe tricouri un mesaj de îmbărbătare pentru fostul lor coechipier, operat pe cord săptămâna trecută. Cred că tot ca un fel de omagiu adus lui Cassano, Real i-a dat 7 goluri Osasunei, lucru normal din moment ce puțin mai târziu avea să se petreacă, în altă țară, un eveniment cu totul asemănător, dar cu rolurile cumva inversate: Ajax Amsterdam, un fel de Real al Olandei, n-a dat, ci a luat 6!! De la cine? De la Utrecht, care niciodată în istorie n-a înscris Ajax-ului atâtea goluri. Explicația este una probabil de neînțeles pentru „oamenii de fotbal” din România: în tribună se afla Mihai Neșu, cel perceput de toată suflarea Utrecht-ului ca fiind sufletul echipei. Fără ghilimele. De aici încolo, putem divaga la nesfârșit. În spiritul decenței și al bunului simț, al eroismului lui Mihăiță, refuz orice divagație și mă mulțumesc doar cu un salut plin de respect fotbaliștilor din Utrecht, între care se numără și Mihăiță, cel care după meci, în vestiar, le-a spus celorlalți că el rămâne titular.
