Mari performeri și mari farsori

În 2012, când Marian Drăgulescu se retrăgea din viața sportivă în semn de protest pentru că niște imbecili îl consideraseră prea bătrân (avea, dacă nu greșesc, 32 de ani atunci) pentru a mai participa la Olimpiada de la Londra, i-am regretat decizia, chiar dacă la Olimpiada precedentă, din 2008, îl înjurasem pentru niscai ratări. Cred că orice om întreg la cap a considerat gloriosul capitol Drăgulescu închis definitiv, exceptând săritura inventată de el și care va rămâne, probabil etern, în istoria gimnasticii. Ei bine, iată că la distanță de 3 ani, bătrânul Drăgulescu revine împotriva legilor sportului și chiar ale firii, și nu numai că obține cea mai bună performanță românească la Mondiale, dar se mai și califică (deocamdată singurul gimnast român, cu tot cu fete!) la Olimpiada de la anul!!!… unde, nu-i așa?, va fi doar cu 4 ani mai în vârstă decât atunci când era „prea bătrân”. Iar ca bonus, mai inventează încă o săritură care-i va purta numele în tabelele de sărituri, asta ca să nu mai spunem și că singurul care l-a depășit, răpindu-i aurul, a efectuat în concurs tocmai… săritura Drăgulescu, prima, aia veche, că pe asta nouă încă nu o știa nimeni. Nu cred că există cuvinte pentru a elogia cât se cuvine această uriașă realizare a unui enorm sportiv, după părerea mea candidat unic la titlul de „sportivul român numărul 1 al anului 2015”. O realizare cam de același calibru aparține și domnișoarei Radwanska, senzațională câștigătoare a Mastersului, de la care aproape își luase adio după ce începuse cu două înfrângeri! N-am pierdut nici un meci de-al ei și pot să spun că atâta ambiție și tenacitate n-am mai văzut decât, poate, la Drăgulescu. Prin comparație cu acești veritabili sportivi, vine un maimuțoi de la Steaua, care se crede chiar campioană, și, după ce ne oferă încă o mostră de non-fotbal cum doar la ea și la el mai văzusem, cam de vreo 3 luni încoace, meci de meci, zice: „Păi, și Chelsea, și Juventus merg tot foarte prost în campionatele lor”! Să mori tu, maimuțoiule!? Bă, fraiere, ăia și când joacă foarte prost joacă fotbal, maimuțoiule! Nu bambilici, ba încă și cu fițe-n cap, ca voi. Asta-i, de fapt, deosebirea fundamentală dintre sportivi și farsori: ăia trag și fac, iar uneori, c-așa-i în sport, mai și pierd, știlalți doar zic. Bazaconii.