Acum trei zile, un fel de Națională a României, căreia nu-i lipseau decât antrenorul și fotbaliștii pentru a părea chiar o echipă de fotbal, s-a dedat la pârjolit iarba braziliană într-o tentativă pe muchia disperării de a pierde cât mai „onorabil”, fi-i-ar onorabilitatea! A reușit exact ce și-a propus, pe lângă asta mai existând și o a doua țintă, lovită și ea fix în cap: distrugerea definitivă a unei sărbători cu valoare unicat, Ronaldo, unul din simbolurile sportive planetare, cred eu, merita o cu totul altă festivitate, nu una înecată în gunoi românesc. Este aici vina federației braziliene care însă presupun că nu s-a gândit nici măcar o secundă că poate exista atâta nesimțire. I-aș întreba pe numiții Sandu, Mutu, Săpunaru, Tamaș și Raț, ba și pe dl Goe-Lucescu, cum s-ar simți dacă la festivitatea aia de inaugurare a stadionului ăluia mare Argentina ar trimite în loc de Messi, Higuain și Di Maria o gașcă alcătuită din fotbaliști de la Godoy Cruz și C.A. All Bozs. Nu e cazul, fiindcă argentinianul de pampas are altă educație decât bagabontul de Dâmbovița. Era să fie și mare sărbătoare; a fost doar o golăneală. Iar ca rahatul să aibă și moț, acesta a purtat și un nume: Tătărușanu, pe care l-au apucat reflexele taman când, în loc să și le etaleze, mai bine s-ar fi dus să se pișe.
În cu totul alt plan, dar având drept reper principal aceleași ifose de maimuțe, se situează apriga bătălie fără combatanți pentru ocuparea postului de selecționer, post pe care în Brazilia se deplasase… nimeni, înlocuitorul celorlalți Nimeni (cu acte!) din ultimii câțiva ani. Ei bine, după ce mi s-a indus apăsat ideea că alesul este Hagi, ba încă și flancat de alte 2-3 nume al căror principal rol cred că era cel de redare a speranței (în ceva, cândva…), iată că domnișoara Hagi se vădește a avea niscai sensibilități gemene cu cele ale oricărei alte domnișoare la prima sa apariție la balul de la Căminul Cultural, și care refuză orice invitație la dans pretextând că ăla-i prea scund, ălălalt prea înalt, ăilalți fiind prea grași, slabi, proști, deștepți, prea tineri ori prea bătrâni. În loc să între în horă, dacă tot declarase de ’j’de mii de ori că dacă nu dansează moare, domnișoara Hagi se pitulează în colțul cel mai întunecos al Căminului Cultural unde, împreună cu mă-sa și bunică-sa, se pun la bârfit pe ăi’ din horă, ba și pe cei din orchestră, care nu cântă cum i-ar plăcea ei. Apropo: nu zicea Mutu că idolul lui e Hagi? Vedeți cum se leagă între ele marile caractere?
