Marea „famiglie”a fotbalului

Na, că ne-a mai nășit Nașu’ o dată! Presa de alaltăieri, nu doar cea de specialitate, s-a întrecut în a prezenta, cam fără comentarii, interesanta (eu zic că mai ales pentru D.N.A.!) grilă de distribuire a biletelor alocate românilor la turneul final al Campionatului European. Înainte de a o comenta măcar eu (dacă ceilalți colegi de breaslă n-o fac, probabil aspirând la o „lipeală” oficială «adică acreditare la locul faptei, cu binecuvântarea FRF via pupat poala Nașului»), mă simt dator să vă spun că mai întâi, la TV, cu o seară înainte, am crezut că n-aud bine. Apoi, citind și negru pe alb în ziar, m-am convins că jivinele joacă tare, la timorarea adversarului, acesta fiind compus atât din procurorii amintiți, cât și din restul poporului, adică dobitoci ca noi toți, care ne lăsăm încălecați fără să crâcnim de toți neisprăviții. În cap cu Nașu’. Care dacă tot a ajuns la UEFA în loc de binemeritata pârnaie, ne-o mai pune o dată (și de oricâte ori mai vrea mușchii lui de om eronat liber), zicând pe gură că 30% pleacă la „familia” (famiglia!?) fotbalului. Adică, pardon, care-i aia? Ăia 10 anchetați de DNA și ceilalți vreo 300 cu nimic mai puțin penali? Fiind vorba de peste 19.000 de bilete, în total, rezultă că familia naibii are vreo 200 de suflete x 3 meciuri fiecare. Alte 15% din bilete merg la sponsori. Băăăă, ăștia-s, deci vreo 500?!? Și-atunci de ce mai cerșiți, bă, de la Guvern bani de stadioane? Nici în Anglia nu cred că-s atâția sponsori, la toate 4 ligile, pe adunatelea! Și restul? Păi, 5% cică nu se vând din motive de securitate. Ba se vând!, zice presa elvețiană, fiindcă meciurile României nu-s cu risc! Deci, le vând tot Nașu’, și Lupescu, și Casai, și tot neamu’ lor! Iar celelalte 50%? Ni le dă nouă, ca la Loto. Ce-i asta: vânzare preferențială? Sau discriminare? Ori facere de mișto care, o știe lumea-ntreagă, se înrudește cumva cu facerea de bine care, la rândul ei, este… de mamă. La DNA or fi procurori care vor bilete? Sau fac și ei parte din famiglia fotbalului?