Marea problemă cu care se confruntă aproape toți părinții este lipsa de timp. Uneori abia își văd copii, ce să mai vorbim de timpul destinat lor.
De aici se nasc diferite probleme. Părinții dezvoltă un sentiment de culpabilitate și încearcă să suplinească prezența lor oferind copiilor ceea ce cred ei că i-ar face fericiți. Bunurile materiale și banii sunt adesea înlocuitori ai conversațiilor, jocului, plimbărilor etc.
Copiii profită în cele mai multe cazuri de această situație, dar nu înseamnă că reușesc să umple golul creat de lipsa părinților.
O altă formă de a-și suplini prezența este înscrierea copilului la tot mai multe activități, fie pentru că este în trend, fie pentru a-i ști în siguranță într-un anumit loc și pentru a-i ține ocupați, fie din frică de a nu rămâne în urma celorlalți care fac și limbi străine, și sport, și …, și …
Acest teren de anxietate a devenit propice marketing-ului.
O varietate explozivă de produse așteaptă sprijinite de o reclamă bună să „ajute”. Toate promit stimularea creierului, dezvoltarea abilităților, perfecționarea talentelor, înlocuiesc chiar și activități pe care părinții nu mai au timp să le facă împreună cu copiii lor (le cântă, le spun povești, le imită vocea, râd etc.).
Partea cea mai urâtă a comerțului agresiv este că inoculează părinților sentimentul că dacă nu folosesc X sau Y produs creează un handicap copilului lor, îi periclitează sau îi întârzie evoluția. Să fim raționali și să nu ne transformăm copiii în victime ale comerțului.
Singura cale susținută de specialiștii din educație pentru dezvoltarea potențialului intelectual al copiilor este relația afectivă, bazată pe încredere între copil și părinții lui. Nimic nu poate înlocui o mângâiere, o poveste citită, o activitate comună, o alergare în parc, un joc, un castel de nisip. Dezvoltarea emoțională și socială se realizează treptat, copilul este „programat” de natură să parcurgă niște stadii.
Cu cât vom încerca artificial să grăbim anumite procese, cu atât lăsăm în plan secundar alte procese importante la care nu ne gândim. Creierul copilului știe mai bine să creeze armonie în dezvoltare, descoperă punctele forte și le pune în valoare dacă i se respectă ritmul de maturizare, dacă i se oferă noutățile în măsura în care le poate prelua și reprezintă interes pentru el.
Există cercetări care demonstrează că între creierul unui adult stresat și cel al unui copil stresat nu există foarte mari diferențe. Forțarea limitelor creierului poate duce spre opusul așteptărilor – încetinirea capacității de învățare și a motivației pe parcursul creșterii.
www.problemele-copilului-meu.ro
