Între scriitorii români există o mâncătorime, ceva de speriat. Suceava nu face excepție de la această linie. Dacă, în alte zone, scriitorii se împart în mai multe grupulețe, la noi există un grup și restul lumii. Între aceste „resturi” se află și Ion Drăgușanul, alături de mai mulți scriitori și poeți, tineri sau mai în vârstă, de certă și mare valoare. Cunosc, cât de cât, de mai bine de 10 ani această lume a scriitorilor suceveni. Cunosc și simpatiile, antipatiile și invidia care macină această breaslă.
Acum 5 ani, într-un interviu publicat în Jupânu, scriam următoarele despre Ion Drăgușanu: „Orice ziarist îți poate spune că Ion Drăgușanul este cel puțin un tip ciudat. Prin felul de a gândi, de a trata sau discuta cu anumiți oameni. Oricine îți poate spune că Drăgușanul a făcut multe greșeli. Sau gafe. La fel ca noi, ceilalți. Dar în cazul lui Drăgușanul, așa după cum a spus „Voi face numeroase gafe, că am făcut destule, dar am făcut crezând că așa e bine. Niciodată nu le-am făcut manevrat”. Că este și va fi controversat, un lucru este sigur: a spus mereu ceea ce gândește. Indiferent că era bine sau rău”. Acesta este Ion Drăgușanul. Timpul a arătat că am avut dreptate în descrierea pe care i-am făcut-o acum 5 ani. Drăgușanul e mereu altfel, mai rebel decât alții, dovadă fiind și faptul că în urmă cu vreo câteva săptămâni și-a criticat în ziare, destul de dur, propriul șef, Pavel Blaj, de la Centrul Creației Populare. În 2004, în timpul campaniei electorale, Drăgușanul a scris niște „scrisori otrăvite” la adresa lui Gheorghe Flutur. Eu unul nu am fost de acord cu acele scrisori, cu tonul și mesajul lor, ba chiar le-am criticat, în diverse rânduri și locuri. Și, mai mult ca sigur, și în anii ce vin, nu voi fi de acord cu anumite poziții de-ale lui Ion Drăgușanul. Dar, în astfel de cazuri, e vorba de idei, poate de principii. Nu de ce studii are fiecare. Pentru că, aici vroiam să ajung, cît de controversat este și va fi Ion Drăgușanul, cele mai multe atacuri împotriva lui au ca subiect studiile. Faptul că nu a făcut o facultate. Istoricul literar Nicolae Cârlan îl critica recent pe Drăgușanul, spunând: „Dacă ar avea un pic de tupeu de calitate, și-ar completa studiile liceale și s-ar prezenta la examenul de bacalaureat înainte de a pune note și a stabili clasamente, în virtutea competenței dobândite prin profesia de publicist mercenar pe care o practică din 1990 încoace”. Drăgușanul are diplomă de bacalaureat, dar nu are facultate. O facultate înseamnă, teoretic, un bagaj suplimentar de cunoștințe, într-un anumit domeniu. Dar nu neapărat și în zilele noastre, când studiile universitare reprezintă un sport de masă, semănând chiar cu industrializarea forțată a orașelor de pe vremea lui Ceaușescu. O facultate nu te face mai talentat, oricât de mult și de asiduu ai studia. Cu talentul te naști. Ion Creangă și Mihail Sadoveanul nu au avut studii superioare. Mai mult, William Faulkner, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani, laureat al premiului Nobel pentru literatură (1949), nu a avut studii superioare. Veți spune că erau alte vremuri. Corect. Dar, un istoric literar ne poate spune, probabil, că și în acele vremuri erau mulți scriitori cu studii superioare, invidioși pe cei menționați anterior. Și ne mai poate spune istoricul literar că, în acele vremuri, polemica între scriitori era în floare și făcea deliciul cititorilor. Cuvântul „polemică” l-am fi luat noi de la francezi, dar originea lui stă în grecescul „polemos”, care se traduce prin „război”. Dar un război la nivelul ideilor, un duel al cuvintelor, o luptă a metaforelor. Nu jigniri despre cum arată unul sau altul, ce-i face nevasta sau ce învârt copiii, cu ce s-au ocupat părinții sau ce note a avut la școală. Aceasta este diferența între polemica dintre scriitorii de acum 100 de ani și cei de acum. Ilustrativ pentru frumoasa polemică scriitoricească din vremurile de mult apuse sunt, după părerea mea, cuvintele lui George Călinescu: „Dacă e vorba de duel, primesc, dar cu armele profesiunii. (…) Vino-ncoace la luptă dreaptă, tinere imperial! Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-mpung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție. Asta e lupta dreaptă a scriitorului!”. Sunt cuvinte la care ar trebui să mediteze și scriitorii din ziua de astăzi.
P.S. Așa cum e el, fără facultate, Ion Drăgușanul a publicat peste 30 de cărți. Mai multe decât au citit alții într-o viață întreagă.
