Mănăstirea Solca își aduce zestrea acasă

În urmă cu mai bine de un veac și jumătate, Nicolae Bălcescu afirma că istoria este cea dintâi carte a unei nații… într-însa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul. Această afirmație nu a fost făcută într-un moment de fericită inspirație, ci într-un moment în care înțelegea că trecutul adus în prezent ne pregătește viitorul. De la strămoșii noștri ne-au rămas atâtea și atâtea mărturii cu care pe drept cuvânt ne mândrim.
Printre aceste mărturii Mănăstirea Solca are un loc aparte. Este o mărturie a ceea ce a știut neamul nostru creștinesc să zămislească pe acest pământ și anume să ne înveșnicească în cultura și civilizația universală înălțând o biserică care și acum parcă transmite mesajul biblic dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga ( Luca 19, 40).
Zidită acum aproape patru veacuri această ctitorie voievodală a avut o istorie zbuciumată, așa cum a avut-o de altfel și neamul nostru, cu împliniri, cu suișuri dar și coborâșuri, cu speranțe și uneori cu deznădejdi. O mănăstire care în vremuri de răstriște a trebuit să își schimbe statutul în biserică de parohie, pentru că vorba cronicarului Miron Costin nu sunt vremurile subt om, ci bietul om subt vremuri. Și totuși…
Iată că în Permanența Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților din 18 noiembrie 2020, în conformitate cu art. 101, alin 1, pct. 24 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, prin purtarea de grijă și prin râvna ce-l caracterizează pe Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a hotărât reactivarea Mănăstirii Solca cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, precum și restaurarea patrimoniului istoric care a aparținut acestei mănăstiri.
Un pas important a fost făcut în refacerea zestrei Sfintei mănăstiri prin readucerea acasă, în ziua de 25 noiembrie 2020, prin cumpărarea unei suprafețe de peste 5000 de mp. din imediata apropiere, suprafață care cândva a aparținut mănăstirii, și care va oferi un bun prilej să arate că știm cum să ne refacem istoria care în anumite vremuri ne-a fost scrisă și înfăptuită fără voia noastră.
Este momentul să aducem rugăciuni de mulțumire pentru acest frumos început de restaurare a unuia dintre monumentele care cândva a arătat și va arăta peste timp vrednicia și credința oamenilor acestor locuri.
(Arhid. Vasile M. Demciuc, Consilier eparhial, Sector Monumente – Patrimoniu, Sursa: http://www.arhiepiscopiasucevei.ro/)