Mămăliguță de mei (rețeta străbunilor)

Dacă astăzi ne imaginăm că strămoșii noștri se serveau la mesele lor de la sat sau chiar la conacul boieresc, pe lângă mâncarea de hribi sau tochitură, cu mămăliguța aurie fără de care astăzi nu putem concepe o masă în stil rustic… ei bine, greșim. Pe vremea lui Ștefan cel Mare străbunii nu știau cum arată un știulete de porumb, iar la mămăligă ca a noastră nici nu visau. Și totuși, un preparat asemănător însoțea curent cam tot ce aveau în blide și se pare că era unul dintre secretele rezistenței fizice și sănătății incredibile a celor din vechime. Mămăliga, adică un fel de terci foarte gros și bine fiert, se făcea în vechime în special din mei, măcinat ca făină sau doar decorticat pe pietre. Preparatul este foarte ușor de obținut și astăzi, este un minunat aliment sățios de post și se poate folosi de persoanele care nu suportă glutenul. Mămăliga de mei este mai albicioasă la culoare, are un gust mai delicat decât cea de porumb și seamănă mai mult cu o fiertură de griș cu note de nucă. Se asortează minunat cu orice și se poate pregăti, în afara perioadei de post, chiar în versiunea dulce și mai lichidă, ca terci foarte hrănitor cu lapte, miere și aromele dorite (scorțișoară, vanilie, dulceață de vișine sau de căpșuni). Tot din mei și în același mod putem pregăti un minunat pilaf, dacă adăugăm la fiert ceapă și legume bine rumenite, sare și niște piper.
Avem nevoie de:
200 gmei decorticat, 4 căni de apă fierbinte, puțină sare, o lingură de ulei.
Preparare:
Folosim mei decorticat, nu din cel pentru păsărele, cu coajă! Se găsește în marile magazine sau la raioanele naturiste și arată ca niște mici sfere, de obicei galbene. Gustăm câteva bobițe înainte de a le găti, pentru că meiul este amar dacă e vechi și va strica preparatul. Alegem și spălăm cu grijă meiul și îl scurgem de apa rece în care l-am clătit. Dacă vrem ca mămăliga noastră să iasă ca o pastă fină, punem meiul la înmuiat cu apă caldă timp de o oră înainte de preparare. Dacă vrem să obținem o mămăligă mai granulată sau pilaf, facem spălarea chiar înainte de a fierbe meiul și nu îl înmuiem. Punem 3 căni de apă fierbinte cu puțină sare la fiert. Când clocotește adăugăm meiul și uleiul. Avem grijă să amestecăm des în oală, în timp ce lăsăm să fiarbă la foc mic. Este absolut necesar, pentru că se prinde ușor de fundul oalei și se arde. Treptat, bobițele se vor umfla, vor absorbi apa și totul se va lega ca un pilaf gros. Durează 10-20 de minute. Dacă observăm că totul s-a îngroșat și bobițele nu sunt încă foarte moi, mai adăugăm câte puțină apă fierbinte din cana rămasă și amestecăm bine, dar continuăm fierberea. Mămăliga de mei se servește imediat, caldă, dar mulți o preferă și după ce s-a răcit, în post, unsă generos cu magiun de prune și presărată cu nucă. În această formulă este ca un fel de prăjitură delicioasă și poate fi deliberat făcută astfel – turnăm mămăliga caldă într-o tavă bine unsă, o răcim complet, o ungem cu gem, presărăm nucă și tăiem bucățele…Este foarte sățioasă și hrănitoare, iar dacă este consumată dimineața conferă o incredibilă energie celor care trebuie să depună efort fizic.