Malign sau Benign

Nu m-am simțit niciodată prea atras de fotbalul african. Mai ales când joacă între ei! Și cu cine să ții, vorba unui amic mucalit la meciul Mali-Benin, în lupta dintre Malign și Benign, tot băieții răi câștigă! E drept, mai sunt jucători care evoluează la echipe importante din Europa și se operează cu transferul de simpatie. Dar iată că niște jucători de la Real Madrid sau Sevilla sunt capabili să intre în jocul unor actori de la periferia fotbalului, să trăiască periculos în compania unora care câștigă de azi pe mâine o pâine mai albă prin ligile inferioare. Ar fi chiar o experiență interesantă vizionarea, de exemplu, a unui meci din campionatul intern al Beninului, ținând cont că selecționerul preferă jucători din diviziile inferioare din Europa sau din campionate vecine, cum ar fi Tunisia. Și dacă așa stau lucrurile la o țară calificată, cum o fi prin Uganda sau prin Botswana?! Mă abțin de la comparația cu moneda națională, gluma s-a cam… demonetizat! Revenind la CAN, izul de competiție exotică este întreținut și de comentatorii de la Eurosport, care se amuză fără rezerve de iarba prea mare, de execuțiile stângace, de deciziile arbitrilor, de manifestările unor suporteri sau de evenimente neașteptate cum ar fi o pană de curent. Dar asta știm că se întâmplă și pe la case mai mari.
Fiindcă tot am pomenit de antrenori, la nivel tactic migrația este în sens invers, pe continentul negru activând europeni și sud-americani cu sutele. Au ceva din spiritul misionarilor din secolele trecute, plecați să creștineze triburile africane. Noi am putea să exportăm acolo altfel de antrenori, pe Botezatu sau pe mama Zina, fiindcă unele țări simt plenar nevoia de a-și vedea pe echipament toate culorile steagului național! Oare de-aia li s-a spus colorați?! No offence…