Mai rar atâta lehamite

Îmi vine greu să-mi imaginez că pe altundeva în lume un meci al echipei reprezentative beneficiază de tot atât dezinteres cât meciul de ieri al Naționalei noastre. Și, în general, toate meciurile reprezentativei, de ani buni încoace. Nu are sens să căutăm explicații care țin de psihologia maselor ori de sociologie. Chestia e mult mai puțin sofisticată: lumea nu vine fiindcă echipa joacă prost. Pardon, greșesc, echipa nu joacă nimic. Ceea ce la alții înseamnă spectacol, goluri, luptă, dorință de afirmare sau de confirmare, la noi se regăsește sub formă de lehamite fără frontiere. Jucătorii vin (atunci când se învrednicesc să vină!) cu un sictir în ei de crezi că au fost convocați cu pistolul la tâmplă, ori ca pedeapsă, vin de parcă organizatorul competiției nu e UEFA sau FIFA, ci DNA! Ei nu vin pentru ca prin vreo performanță să-și salte cota pe piața transferurilor, ci doar pentru a mai aduna la CV încă o selecție, cu care oricum le crește cota: cam cu vreo 2-3 euro!, că în milioane se socotește la cei care reușesc calificări, nu la loseri de meserie, la maimuțe care ori freacă băncile de rezervă pe unde i-au cumpărat niște fraieri, ori se dau șmecheri de-i gonește orice antrenor care n-are nevoie de bagabonți ci de fotbaliști. Fotbalistul român standard este cel mai adesea un inadaptabil care se trezește smuls din lumea lui alcătuit din manele, mașini benga și curve de discotecă ori de televiziune și aruncat într-o lume ostilă de la sine!, din moment ce are cu totul alte repere. Mai mult, el nu vorbește. Nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă nici nu pricepe vreo limbă străină, nici nu vrea și nici nu poate s-o învețe, din moment ce propria-i limbă i-a rămas dușman pe veci… darămite una străină! El nu se exprimă, saracu’, nici pe teren, nici prin joc (că de aia e mai mereu trimis direct în tribună) și nici când, ajuns în iarbă, nu poate împărtăși bucuria colegilor când echipa înscrie. Ați urmărit chestia asta? Toți se pupă, iar românu’ e deja în propria-i jumătate de teren. Nu singur, că mai e și portarul. La ce să meargă lumea pe stadion? Să-i vadă pe bosumflații și apaticii lu’ Pițurcă? Și pe Pițurcă în „treling”, când toți antrenorii din lume sunt în costum?