Mai la stânga, domnu’ Stângă!

Întâmplarea prin care i-am scos pe ruși din preliminariile Campionatului Mondial de handbal, anul trecut, când i-am bătut la Moscova după ce o furaseră la Buzău, s-a dovedit a fi exact asta: o întâmplare. Ar fi putut constitui un capăt de drum nou, un „moment zero” de la care să înceapă renașterea handbalului românesc, ajuns de vreo două decenii o panaramă, după ce timp de altele două-trei făcuse legea în lume. Ei bine, în loc de capătul de drum nou, noi am ales capătul ălălalt, care e o fundătură din care habar n-am cum naiba se poate ieși. Spun asta, întrucât handbalul românesc, în loc să ia modelul unui alt handbal performant (spaniol, franțuzesc, nemțesc), a dat cu oiștea-n… fotbal! Tot românesc, desigur, de unde n-a copiat doar lipsa totală de performanță, apucăturile profund penale ale arbitrilor, subterfugiile tot penale prin care se poate eluda fiscul (vezi desființarea / reînființarea UCM Reșița), ci și nesimțirea cu care această federație este condusă de un Gațu cu nimic mai breaz decât Nașu’ (ba chiar mai al dracu’, din moment ce nu s-a sfiit să trimită borfașii la mituit ditamai brigada de arbitri venită din Danemarca!), ori cea de a nu te da dus din funcție nici cu pistolul la tâmplă, deși performanța, de fapt lipsa ei, ar trebui să conducă automat la asta. Vreau să spun că la Naționala masculină se află la comenzi un anume Vasile Stângă care, cu aceeași nesimțire cu care Pițurcă nu se dădea dus de la Naționala de fotbal, nu pare a avea nici el gând de ducă. Deși ceea ce realizează el la handbal este identic cu „reușitele” lui „Piți, lasă-ne!” la aia de fotbal. Dincolo de faptul că alaltăieri ne-a bătut Lituania și la handbal (cum ne-o trăsese și la fotbal!), jocul a fost ceva de coșmar: pasă de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga și apoi la adversar, asta în situația fericită când nu intrau ai noștri în „joc pasiv”. O fi fost Stângă mare jucător, dar la Națională totul pare copiat din jocul de Bingo, specialitatea domniei sale: totul este doar întâmplător. Încât îți vine să-i zici domnului Stângă, așa cum cred că le indică și el jucătorilor: „Mai la stânga, mai, mai la stângă, așa, afarăăă!”.