S-a încheiat Campionatul Mondial under 17. Marile favorite, Brazilia și Germania, au disputat doar finala mică. Pe care, firesc, au câștigat-o nemții, care, deși conduși pe la o bucată de meci cu 3-1, au întors rezultatul până la 4-3 pentru ei. Nimic surprinzător, întrucât știm din străvechime că „nemții nu sunt bătuți” decât atunci când îi vezi părăsind stadionul în autocar. Cel puțin așa zice vorba clasicizată, una la fel de adâncă precum multe alte înțelepciuni din lumea fotbalului, care nu-i mai brează nici la alții. Chestia haioasă e că la nemți, ăia care nu erau negri se numeau Otzil, Yalcin, Ergun și tot așa, sau cam așa. Cu siguranță că rasa pură la care visa Hitler a suferit ceva îmbunătățiri. De altfel, cele mai multe din țările deținătoare cândva de colonii nu au nicio reținere în naturalizarea celor de altă culoare, negri sau galbeni, cele mai deschise în această direcție fiind Franța și Olanda. Dar există și negru „italian”, și „englez”, ba chiar și „elvețian”. Vă amintiți ce dureri de cap ne luaseră cu vreo două decenii în urmă când până și polonezii aveau la națională un negru? Să revenim însă la ideea de bază: acest „mondial” under 17, dincolo de ideea de esență răducioistă că nemții și când sunt turci rămân tot nemți, ne-a arătat niște fotbaliști absolut uluitori. Am văzut brazilieni care fac cu mingea niște chestii pe care Ronaldinho sau Ronaldo sau Messi nu le-ar putea nici măcar visa. Am văzut niște zdrahoni de uruguayeni pe lângă care Moți sau Săgeată par niște sfrijiți. Am văzut puștime care dacă ar ajunge prin cine știe ce întâmplare să joace în campionate ca al nostru ar face ca echipa în care joacă să îl câștige la pas. Vreau să spun că la acest nivel există deja niște fotbaliști pe deplin formați pe care orice echipă din lume și i-ar dori. Prin comparație, la noi fotbalul de copii și juniori este în moarte clinică. Este și una din explicațiile pentru care de atâția ani Naționala mare se face permanent de râs. Iar viitorul pare și mai întunecat. Așa că în loc să ne milogim de toți ratații eșuați prin ligile secunde din campionate second hand care mai fac și fițe când vin la Națională, nu mai bine am cumpăra o echipă întreagă d-asta under 17, pe care s-o aruncăm în luptă pe post de Naționala României peste 2-3 ani? Ar fi și mai ieftin și mai sigur.