Să recunoaștem că pentru iubitorii de sport, 2018 a fost un an greu. Așa e de fiecare dată când în anul în discuție are loc fie o olimpiadă, fie Campionatul Mondial de Fotbal. Apropo: 2022 va fi încă și mai al naibii, deoarece World Cup urmează să se dispute în Qatar exact pe vremea asta, adică în perioada noiembrie – decembrie, din cauza temperaturii din zonă, ceea ce va face ca toate competițiile fotbalistice (campionate interne, cupe europene, Campionatul Mondial al Cluburilor) să se desfășoare după un program profund dereglat, cu totul altul față de oricare altul de până atunci. Asta ziceam: anul sportiv, în loc să se pregătească de iernat, iar suporterii să se ocupe de clasamente și de statistici, va avea punctul culminant în apropierea Crăciunului, chestie de care gazdele competiției oricum n-au habar ce înseamnă. Noroc de Europeanul de Handbal feminin de acum, care constituie un prețios antrenament pentru atunci, oferindu-ne posibilitatea să ne acomodăm cu ideea de competiție majoră în toiul iernii. Poate și din această cauză, adică a apropierii sărbătorilor, rezultatele sunt absolut haotice și imprevizibile, o consistentă majoritate a jucătoarelor părând mai degrabă cu gândul la cadouri pentru cei dragi de acasă decât la cum să se apere mai bine și cum să găurească mai eficient poarta adversă. Alaltăieri, deși prin prisma rezultatelor indirecte, în 3, Olanda (care ne distrusese) mie mi se părea mare favorită în partidă cu Norvegia (pe care o distruseserăm noi), am rămas ușor nedumerit de ce la casele de pariuri cotația infinit mai bună la victorie era a Norvegiei, de 1,40, în timp ce victoria Olandei era cotată cu 4,00! Văzând apoi meciul, în care de fapt Olanda n-a existat, părând să fi terminat handbalul în meciul cu noi, am înțeles că la casele de pariuri, știința cotelor nu are nimic de a face cu ceea ce se vede live. Vreau să cred că la acest nivel nu e loc de blaturi ordinare, ci doar de hazard și de mobilizare. Și pe care cineva știe cum să le ia în calcul. Oare?