Mai binele…

Un proverb englezesc în traducere absolut fidelă zice că „mai binele este dușmanul binelui”. Ideea e că atunci când ți-e pur și simplu bine, dacă încerci să-ți fie și mai bine, s-ar putea să nu iasă tocmai cum ți-ai propus, ci dimpotrivă. În meciul cu Bosnia, echipa noastră a jucat bine. Nu ca o minune a lumii, ci ca o echipă normală, cu jucători normali, care înțeleg că prezența în echipa țării tale este realizarea supremă în carieră și ea se cere onorată prin luptă, devotament, implicare, dincolo de realizările personale ale fiecăruia aflându-se ideea că în minutele petrecute pe teren tu reprezinți țara întreagă. Acest lucru s-a văzut pentru prima oară, după fix un deceniu, în meciul de vineri. Jucătorii n-au venit să facă figurație, nici să-și menajeze pretențioasele copite pentru mult mai importantele lor meciuri din Liga a 2-a rusească ori din îndrăcitul campionat bulgar. Au venit să lupte pentru România, pentru milioanele de dezamăgiți care de zece ani încoace nu așteaptă neapărat să facem scor cu Franța ori Italia, nici să învârtim mingea ca Barcelona, ci doar să-i vadă pe cei de pe gazon că joacă, atât cât poate fiecare, dar fără să se prefacă. N-au jucat toți extraordinar, de exemplu Torje, de la care eu personal așteptam minuni. A fost, zic eu, cel mai slab de la noi. Dar poate cineva să spună că nu a dat tot ce putea da el în acest meci? Ei bine, deși echipa a arătat chiar a echipă, iar meritele lui Răzvan Lucescu nu pot fi nici ele contestate în pregătirea acestui meci, iată că minunea s-a produs: la sfârșitul singurului joc bun făcut de Națională sub comanda lui, Răzvan și-a anunțat demisia. Nici o pagubă! Spre deosebire de alții, merg pe ideea că abia acum, când a renunțat la câțiva maimuțoi în moț cu Florescu, și-o fi dat și ele seama că din cauza selecției lui imbecile România a ajuns în situația catastrofală în care se află încă. Tocmai de aceea, m-am entuziasmat, chiar excesiv, când am aflat că Hagi este în pole-position pentru a-l înlocui. Numai că ieri, în „Adevărul”, am citit o declarație halucinantă conform căreia prima grijă a lui Hagi după preluarea postului va fi aceea de a-i convinge pe Rădoi și pe Chivu să revină! Păi de ce, domnule selecționer? În afară de tălpi în clavicula adversarilor, respectiv somn în ghete, prin ce s-au făcut remarcați ăștia „exemplu pentru jucătorii mai tineri”? Gică, dacă tot ai luat-o în direcția asta, de ce nu l-ai convinge și pe „Guriță”? Că „Pisică” e gata convins. E convins și că e portar. Numai el.