Mai aproape de civilizație

Prezentarea unui punct de vedere și mai ales publicarea lui presupune și asumarea unui risc. Cu atât mai mult atunci când se poate intui că opinia este contrară unei mase largi și poate declanșa un tsunami de antipatie. Îmi voi asuma această provocare, cu riscul de a-mi face dușmani. Găsesc, deși arareori, că pe la Parlament trec totuși și proiecte normale și deloc lipsite de importanță pentru societatea la care visăm. Îndrăznesc să cred că astăzi e mai aproape de realitate dorința multora ca fumatul în spațiile publice să nu mai fie permis. Pentru unii chestiunea fumatului ar putea părea frivolă și mai ales lipsită de consistență. Cel mai probabil faptul că propunerea de modificare a Legii nr. 349/2002 a primit, marți, raport favorabil de la Comisia de sănătate și familie din Camera Deputaților și grație contextului în care ne aflăm. Incendiul de la Colectiv a relansat dezbateri pe marginea acestui subiect. Unii patroni de cluburi spun că n-au cum să monteze sisteme de stingere a incendiului cu dușuri în tavan pentru că din cauza fumului de țigară senzorii ar declanșa apa. Înțeleg totuși că e o falsă problemă pentru că există sisteme care se declanșează nu la fum, ci la temperatura aerului. Cu alte cuvinte, se poate și cu fumători. Problema fumatului în spații publice însă e alta și cu precădere în cluburi și restaurante – locurile care animă cel mai tare spiritele fumătorilor atunci când vine vorba de interzicerea fumatului. Fiecare își vede interesul, are pretenția ca atunci când a ieșit să fie lăsat să se relaxeze. La un pahar de limonadă și-o țigară le place multora să audă și-o cântare live dacă se poate. Probabil că doritorii de relaxare în orice condiții nu s-au gândit un moment, nu la noi, ceilalți cărora ne e greu să le fim vecini, ci la artiști. E un efort fizic redutabil să cânți o oră, două, inspirând adânc fumul emanat de peste o sută de persoane. Există artiști, culmea fumători, care își doresc să cânte în cluburi în care nu se fumează, cunosc artiști care au anunțat că nu vor mai cânta în cluburi în care fumatul este permis. Până la urmă, chestiunea se dezbate de prea multă vreme, dar se poate discuta în continuare chestiunea în spațiul public, chiar la o țigară, dar să nu fie în locurile sus menționate. De-a lungul anilor, am fost în ambele tabere, deci unii ar zice că fac parte din categoria cea mai rea – a foștilor fumători. E drept că unii foști fumători ar putea fi mai îndârjiți când vine vorba de fumat, dar asta se explică tocmai prin faptul că știu cum e în ambele situații, adică vorbesc în cunoștință de cauză. În afară de prieteni, pe care îi iubesc cu adevărat, nu am încercat niciodată să conving vreun fumător să se lase. Nici acum n-o voi face, doar îmi exprim dorința de a trăi într-o societate rezonabilă, decentă, prietenoasă, curată și în interesul tuturor. Sunt țări europene pe care nimeni nu le-ar fi crezut în stare să adopte o astfel de lege privind interzicerea fumatului în spații publice și să o și respecte. Italia e un exemplu de bune practici unde interzicerea fumatului nici n-a închis restaurante și cluburi, nici n-a declanșat nevroze și sevraje colective. Iar dacă ei au putut, atunci am încredere că se poate și la noi. E un punct de vedere, cel puțin frumos mirositor.