Am urmărit timp de două săptămâni ultimul turneu de grand slam (pe care comentatorii noștri, indiferent de anul disputei, de locul acesteia și de canalul T.V. care-l transmite, se îndârjesc să-l traducă prin „mare șlem”, fără ca substantivul “șlem” să existe în română!), cel de la Flushing Meadow. Mai întâi din interes, întrucât am avut și noi niscai reprezentanți: 4 fete și-un Hănescu. Ba și pe Horia Tecău, la dublu. Toate cazurile soluționate maximum în turul doi, de unde și prăbușirea în clasamentele individuale, singura aflată încă pe un loc rezonabil (27) fiind Dulgheru. Și, desigur, în urcare Simona Halep, dar la ea e vorba de o bătălie lungă. Cum ziceam, prestațiile românilor au fost undeva între lamentabil și penibil, cea mai mare dezamăgire fiind Sorana Cârstea (care a și ieșit din top 100 mult mai rapid decât ajunsese acolo) cu care cred că se petrece ceva grav. După ce am scăpat de grija prezenței românești, am urmărit restul turneului cu maximă relaxare, interesându-mă doar latura pur sportivă.
Și ce-am constatat? Păi, în primul rând, că tenisul feminin a devenit deosebit de aspru.
Se servește în forță, se aleargă nebunește, au loc câte 10-12 schimburi de lovituri (ba am văzut chiar și rally-uri de peste 20), încât cred că dacă una din jucătoarele de top de azi ar putea beneficia de o călătorie în timp, ar cam mătura pe jos cu generația lui Ilie Năstase, Stan Smith și Bjorn Borg.
Asta nu-i neapărat de bine. Fiindcă am văzut meciuri întregi, cam de pe la sferturile de finală începând, în care n-am văzut nici măcar o minge de finețe, un stop lângă fileu, un cros din rever, ceva acolo. Nimic. Totul a fost numai o bufnitură, o bubuială, un geamăt. Ați încercat să dați volumul mare la televizor? Te seacă la neuron când auzi, la fiecare minge, câte un „iiiih”, “aiii” (la feminin) oric câte un “harrh” ori “hâmmh” (la masculin). Între ele, “buf” și “buf”. Asta-i mingea în contact cu asfaltul. Finala între măciucarii Djokovici și Nadal exact așa a fost: o bufnitură și un geamăt, repetate de „n” ori. Singurii care au făcut altceva în joc în și, în plus, nu scot nici un sunet când lovesc (ori mai degrabă mângâie) mingea au fost Federer și Dulgheru. Doar pe ei am să-i mai “vânez” la următoarele turnee.
