Mă-ta-i curvă, tac-tu securist!

Nu vroiam în ruptul capului să scriu, în ziua unui meci al echipei naționale, despre lăturile deversate în fotbalul românesc. Cel care m-a convins, enervându-mă la culme, a fost un reporter. În ziarul de prosport în care acesta își duce zilele, un antrenor despre care n-aveam o părere rea, în general vorbind, nu numai profesional, a pus-o de un mare rahat. Iar omul nostru, ziaristul, în loc să-l ia pe făraș, a sărit să-l ambaleze…
În viziunea sa, foarte bine a procedat Olăroiu când l-a făcut homosexual pe Balint, ca răspuns la o ironie a acestuia. O ironie ușurică de altfel, lesne digerabilă. La care s-ar mai adăuga un șir de observații critice la adresa jocului Stelei, pe când Olăroiu nu zburase la arabi pe covorașul fermecat. Dar pe vremea acea criticile veneau cam din toate părțile! Revenind la “polemică”, dacă așa o înțelege ziaristul respectiv, înseamnă că replica adecvată atunci când nu ne convine părerea adversarului de idei este cea din titlu! Nici nu mai contează că pot fi mistificări grosolane. Îmi aduc aminte că un argument de acest fel a folosit lepefistul Dragomir când a fost încolțit într-o emisiune televizată de șeful redactorilor de la gazetă. Apropo de concurență, aceasta a prezentat atacul lui Olăroiu ca fiind apropiat celui de la 11 septembrie nu numai ca dată, însă cred că unii de acolo încercau și o ușoară invidie. Fiindcă o parte din media așa înțelege să își câștige pâinea. Deci, până la urmă, reporterul cu pricina este un specialist. Respect!
Și pentru că tot am intrat în horă, trebuie să joc chiar dacă e mocirlă. Fără însă a uita de hazul de necaz obligatoriu pentru supraviețuire! Să analizăm un pic din punct de vedere logic afirmația lui Olăroiu: “pe mine nu m-a prins nevasta cu alt bărbat în pat”. Dar de ce “alt” bărbat și nu “un” bărbat? Nu cumva se simte aici un fior de gelozie?! Vai, Oli, te-ai deconspirat… Pentru ironia asta ce merit? Tot replica din titlu, evident.