Mă supăr doar când vreau eu

Un tânăr monah dintr-o mănăstire aflată în munți era foarte irascibil aproape tot timpul. Se supăra extrem de repede, din orice nimic. Deși implora neîncetat mila lui Dumnezeu ca să îl scape de iritare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia din nou pe frați. Voia chiar să plece să se sihăstrească pentru a scăpa de neplăcerile conviețuirii cu frații întru nevoință. La un moment dat, îndrăzni să-I spună lui Dumnezeu: „Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de iritare? De ce mă lași să mă cert cu frații așa de des?“
Atunci Dumnezeu i-a răspuns: „Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării pe altul fără a avea ocazia de a locui împreună cu el? Nu Mi-ai spus tu să te scap de irascibilitate? Asta am și făcut. Ți-am trimis mereu pe cineva ca să ai ocazia să nu te superi pe el chiar dacă îți va oferi motive pentru aceasta. Dacă vei fugi de oameni, nu vei putea niciodată să-ți probezi stăpânirea de sine. Doar vei masca lipsa ta de patimi, care vor reveni imediat ce vei locui într-o comunitate, și nu în pustie. Crezi că poți să înveți să înoți într-un bazin fără apă? E imposibil. La fel este și cu răspunsul Meu la rugăciunile tale. Ține minte că numai tu ești stăpân pe reacțiile tale“.
Atunci călugărul s-a luminat și până la sfârșitul vieții și-a spus mereu: „Mă supăr doar atunci când vreau eu“. Și așa a scăpat de iritare.
(Adaptare după o pildă din volumul „479 de pilde duhovnicești creștin-ortodoxe pentru inimă și suflet“, sursa: ziarullumina.ro)