„M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis”

Noi propovăduim la fel, după învățătura Sfinților Părinți, că în El sunt două voiri sau voințe firești și două lucrări firești, fără despărțire, fără schimbare, fără împărțire și fără amestecare. Și cele două voințe firești nu sunt, cum au zis ereticii necredincioși, potrivnice una alteia, ci voința Sa omenească urmează celei atotputernice și dumnezeiești, fără a i se împotrivi sau rezista, ci mai degrabă supunându-i-se. Căci a trebuit ca voința cea trupească să fie mișcată de voința dumnezeiască și supusă ei, după cum spune preaînțeleptul Atanasie (cf. PG 25, XXVII). Căci precum trupul Său este numit și trupul lui Dumnezeu Cuvântul, tot așa voința Sa trupească este numită și este cu adevărat a lui Dumnezeu Cuvântul, precum El însuși spune: M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis. El numește a Sa voia proprie, de vreme trupul a fost al Său.
Căci în același fel precum trupul Său însuflețit, preasfânt și preacurat nu a fost nimicit prin îndumnezeire, ci a rămas între limitele sale și rostul său, tot astfel și voința Sa omenească fiind îndumnezeită nu s-a nimicit, ci mai degrabă a fost salvată, după cum spune sfântul Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul: “Căci voința trupească a Mântuitorului nu este potrivnică lui Dumnezeu, fiind cu totul îndumnezeită” (Grigore de Nazianz, Oratio XXX, 12; PG 36, 117).
Noi preamărim două lucrări firești nedespărțite, neschimbate, neîmpărțite și neamestecate în Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, adică o lucrare dumnezeiască și o lucrare omenească, după cum Leon Cuvântătorul de Dumnezeu, spune lămurit: “Fiecare fire lucrează în comuniune cu cealaltă ceea ce îi este propriu, Cuvântul lucrând cele ce sunt proprii Cuvântului și trupul săvârșind cele ce sunt proprii trupului” (Leon I, Tomus ad Flavianum). Căci noi nu suntem de acord că ar exista o singură lucrare după fire a lui Dumnezeu și a făpturii firea omenească a lui Hristos, ca să nu ridicăm făptura la ființa divină și nici să coborâm măreția firii dumnezeiești la nivelul făpturilor.
Căci noi recunoaștem că minunile și pătimirile sunt ale Unuia și Aceluiași după una sau cealaltă dintre firile Sale care strălucesc într-un singur ipostas, precum a grăit vrednicul Chiril. Păzind întru-totul neamestecarea și nedespărțirea, mărturisim totul în puține cuvinte: crezând că Unul din Sfânta Treime este și după întrupare Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, mărturisim că cele două firi strălucesc într-un singur ipostas în care a arătat minunile și pătimirile, după iconomie, din timpul petrecerii Sale în lume, nu după închipuire, ci întru adevăr.
Deosebirea firilor este recunoscută într-un singur ipostas după aceea că și una și alta voiesc și lucrează ceea ce le este propriu, una în comuniune cu cealaltă. Pentru aceasta noi mărim două voințe și două lucrări firești, căci sunt împreună lucrătoare spre mântuirea neamului omenesc.
Acestea fiind statornicite de către noi cu mare grijă și scumpătate, hotărâm că nu îi este îngăduit nimănui să alcătuiască o altă mărturisire de credință, sau să scrie, sau să compună, sau să cugete, sau pe alții să-i învețe asemenea.
Iar cei care vor îndrăzni să alcătuiască, să răspândească, să învețe sau să transmită un alt Crez celor ce voiesc să se convertească de la rătăcirile păgânești sau de la cele iudaicești sau de la oricare altă erezie și la cunoștința adevărului să vină, sau vor îndrăzni să introducă expresii noi sau cuvinte născocite pentru a răsturna cele hotărâte de noi, dacă sunt episcopi sau clerici să fie caterisiți, înlăturați episcopii din episcopie și clericii din cler, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie anatema.