Era odată un lup care trăia în ținuturile Betleemului. Păstorii știau că era periculos, de aceea în fiecare seară erau preocupați ca oile lor să fie asigurate. Mereu trebuia ca unul dintre ei să stea de veghe, căci lupul era flămând, șiret și rău. Era în noaptea de Crăciun. Un înger intonă un cântec de mărire și anunță nașterea unui prunc, a unui băiețel. Lupul se miră că păstorii merseră cu toții să-l vadă pe copil.
„Pentru un copil nou-născut să fie o asemenea agitație?!”, se gândi lupul. Dar, curios și flămând cum era, se furișă în spatele lor. Ajungând la staul, se ascunse și așteptă.
Când păstorii, după ce l-au adorat pe Iisus, și-au luat rămas bun de la Maria și Iosif, lupul consideră că i-a sosit timpul. Așteptă până adormiră Maria și Iosif. Grijile pe care le avuseră și bucuria pentru copilul primit îi obosiseră nespus. „Cu atât mai bine, spuse lupul, voi începe cu pruncul”. Se furișă încet în staul, întrucât nimeni nu observă venirea lui în afară de copil. Pruncul se uită cu drag la lupul venit liniștit lângă iesle. Acesta avea gura larg deschisă, iar limba îi atârna afară. Arăta groaznic.
„O mâncare ușoară”, se gândi lupul și își linse buzele. Se pregăti să sară. Atunci mâna pruncului îl atinse cu grijă și iubire. Pentru prima oară cineva îi atinse blana sa urâtă și aspră și, cu o voce cum niciodată nu auzise lupul, copilul îi spuse. „Lupule, te iubesc!”. Și deodată se întâmplă ceva de neînchipuit: În staulul întunecat din Betleem pielea lupului crăpă și ieși afară un om. Un om adevărat. Omul se aruncă în genunchi, îi sărută mâinile copilului și-L adoră. Când părăsi staulul, liniștit, așa cum venise în piele de lup, merse în lume ca să spună tuturor: „Acest prunc divin poate să vă mântuiască!”.
Dăruiește-mi mâini
Două zile înainte de Crăciun, Manfred scrie o scrisoare cu tot ceea ce dorește. Anul trecut l-a mai ajutat mama. Astăzi poate s-o facă singur. El ședea pe covor. Înaintea lui se află o lampă pentru citit, iar pe suportul de scris un carton. Manfred este descălțat și nu are în picioare ciorapi. Stiloul stă prins între două degete de la piciorul drept, iar piciorul stâng ține foia. El scrie cu piciorul pentru că nu are mâini: mâinile sale lipseau de la cot. Așa a venit pe lume. Nimeni nu știe de ce!
Anul trecut, cu toate că scrisoarea era lungă și ceruse multe, a primit de toate: un trenuleț, o mașinuță, trei cărți. Astăzi așterne pe hârtie doar o singură dorință: „Dăruiește-mi mâini!”.
Cu piciorușele reușește să împingă foaia în plic. Pe plic scrie: „Către pruncul Iisus”. Apoi apucă plicul cu mâinile sale ciunge și-l pune la fereastra din camera sa. A doua zi, în bucătărie miroase frumos. Mămica coace prăjituri, iar Manfred se joacă cu trenulețul. Deodată, mama vine la el și-i spune: „Manfred, merg repede să fac câteva cumpărături. Mă voi întoarce imediat”. Manfred dă din cap. El nu este singur, pentru că tatăl său este în camera sa și lucrează. Numaidecât Manfred se ridică și merge în bucătărie. Acolo se află platoul cu prăjituri. O prăjitură alunecă pe masă și este la margine. Manfred deschide gura și o ia cu gura. Are un gust delicios. Apoi observă în chiuvetă mănușile de gumă ale mămicii. „Mâini! Degete!”, se gândește Manfred. Trage mănușile pe podea, apoi, ajutându-se și de dinți, înfige fiecare mână în câte o mănușă. Manfred aleargă prin casă și strigă: „Mâini! Am mâini!”. Între timp, mămica se întoarce și tatăl iese din camera sa de muncă. Părinții privesc la fiul lor. Tatăl își strânge emoțiile și intră în camera sa, iar mama sughite. Deodată Manfred se oprește, privește la mănuși, apoi le aruncă pe fotoliu și începe să plângă. Mămica aleargă la el și-l ia în brațe. „Manfred, când vei fi mare, vei primi mâini. Există oameni care pot face mâini, mâini artificiale”, îi spuse mama. Dar Manfred nu vrea să asculte. Mai târziu aduce scrisoarea și o aruncă la gunoi. Spre seară merge la culcare, se roagă, dar nu mai spune: „Dăruiește-mi mâini”. El știe că nu va primi niciodată mâini, nici măcar de Crăciun.
___
Unii oameni au mâini, dar nu au și recunoștință față de Dumnezeu, pentru faptul că le au. Omule, fii recunoscător pentru faptul că ai mâini. Sunt alți oameni care nu le au, dar și le doresc sau și le-ar dori. De fapt, omule, fii recunoscător pentru tot!
(sursa. http://romanidiaspora.blogspot.ro/2012/01/479-de-pilde-crestin-ortodoxe.html)
