Când transmisia meciului cu Bosnia și Herțegovina (în continuare Bosnia, pentru simplificare) a avut probleme cu sonorul, am zis că e șansa noastră să scăpăm de bocitorul Grădinescu. E un răutăcism, admit, nimic nu scuză lipsa condițiilor elementare la un meci internațional cu asemenea miză. Însă Grădinescu a confirmat. Nu avem doar un selecționer pe care senectutea l-a transformat într-un ghem de controverse, ci și un comentator care tinde spre așa ceva. Partea bună e că nu are neapărat legătură cu senectutea, nu e ceva inevitabil, mărturie stă amintirea lui Emerich Jenei.
Dar să ne întoarcem la ale noastre. Ne-au hărțuit bosniacii, pe teren, în tribune, în presă? Da, și o să vină nota pentru unele din manifestări. Dar trebuie să știm (iar comentatorii de la Prima păreau să nu știe) că ”noi” i-am motivat, ”noi” le-am făcut pregătirea psihologică pentru ca victoria să devină chestiune de viață și de moarte. Nu e o exagerare, iar ghilimele sunt necesare fiindcă, din fericire, majoritatea dintre noi nu ne simțim reprezentați de indivizii ăia care au afișat un banner infam la trecerea prin Belgrad (elogiu pentru unul închis pe viață pentru genocid și crime împotriva umanității). Dar de tras, am tras-o noi toți, fără ghilimele. Trecând la fotbalul jucat, aș zice că am început să pierdem meciul încă înainte să înceapă… Atunci când nu mai chemi la lot un jucător care ți-a dat ambele assist-uri la un meci de verificare (Moruțan), când îl lași pe dinafară pe unul care a dat golul săptămânii în Europa (Olaru), se cheamă că îți cam pregătești terenul. Și totuși, cu ceva noroc, am fi putut răzbi. Cât a avut benzină, adică o repriză, Mihăilă a creat pericol acolo unde scria în fișa postului, adică la poarta lor. Bîrligea a finalizat ca un atacant adevărat, care ne-a lipsit multă vreme, apoi Man a frizat ridicolul, refuzând să pună un lat simplissim cu dreptul. OK, nu știe cu dreptul, dar cu doar două minute înainte înălțase zmeul cu stângul! Imediat după pauză, bosniacii ne-au surprins? Așa s-ar zice, că ne-au dat gol repede, dar întotdeauna o echipă condusă iese montată de la cabine, deci trebuia să ne așteptăm, să ne păstrăm calmul și să nu facem greșeli până trece iureșul. Dar Mihăilă face, de la el pleacă faza, nici alți tricolori nu remediază, și iaca egalarea. Ca să închei cu Mihăilă, și la golul doi o comite, în loc să îl dubleze pe Chipciu, se oprește din alergare și îl lasă să se descurce… Incredibilă atitudine, dar și incredibilă lipsă de înțelegere a situației de pe bancă, în loc să fie schimbat Mihăilă, despre care se știa că n-are meciuri în picioare, fusese schimbat Bîrligea, adică unul cu fizic și cu resurse. Și aici vine partea cu arbitrajul, căci între cele două goluri s-au interpus două episoade de cartonaș roșu. Sunt chiar mai drastic decât mulți care au comentat lovitura suferită de Marius Marin, spun că era de roșu, inclusiv după consecințe. Dar așa cum accepți că Man poate rata din poziția aia (deși mi se pare inacceptabil!), trebuie să accepți și că arbitrul ratează o decizie. Mai mult nu i se poate pune în cârcă, fiindcă roșu la ce a făcut Drăguș era obligatoriu, indiferent de părerea comentatorului cu mania persecuției. Poate până la primăvară, la baraj/baraje, îi acordă și lui cineva un roșu!