„…Luați Duh Sfânt”

Dacă cineva zicând „în două firi” nu mărturisește că în dumnezeire și omenitate este cunoscut Unul Iisus Hristos, Domnul nostru, ca să arate astfel deosebirea firilor din care s-a făcut fără amestecare unirea de negrăit, fără să se preschimbe Cuvântul lui Dumnezeu în firea trupului și nici firea trupului să treacă în firea Cuvântului (căci fiecare rămâne ce este în firea sa chiar după unirea ipostatică), dar dacă ia această expresie despre taina lui Hristos în sensul unei împărțiri sau dacă, mărturisind numărul firilor într-Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul întrupat, nu înțelege așa cum trebuie deosebirea firilor din care este alcătuit, deosebire care nu este suprimată prin unire (căci Unul este din ambele firi și cele două firi [sunt] prin Unul), ci folosește numărul pentru a susține firi deosebite având fiecare ipostasul ei, unul ca acesta să fie anatema, care înseamnă „osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie”.
Dacă cineva mărturisind că unirea dumnezeirii cu omenitatea s-a făcut din două firi, sau vorbind de o singură fire întrupată a lui Dumnezeu Cuvântul nu înțelege aceasta așa cum ni le-au predanisit Sfinții Părinți, adică în sensul că unirea după ipostas s-a făcut pornind de la firea dumnezeiască și cea omenească și s-a desăvârșit într-Unul Iisus Hristos, sau dacă prin această expresie încearcă să introducă o singură fire sau substanță a dumnezeirii și a trupului lui Hristos, unul ca acesta să fie anatema. Căci zicând că S-a unit după ipostas Cuvântul Fiul cel Unul, noi nu afirmăm că s-a produs un fel de contopire reciprocă a firilor, ci credem că s-au unit Cuvântul cu trupul, fiecare dintre firi rămânând ceea ce era. Iată de ce Unul este Hristos, Dumnezeu și om, același de-o-ființă cu Tatăl după dumnezeire, de-o-ființă cu noi după omenitate. Căci Biserica lui Dumnezeu respinge și anatemizează atât pe cei care taie și despart în părți taina dumnezeieștii Iconomii a lui Hristos, cît și pe cei care introduc în ea amestecare.
Dacă cineva spune că Hristos este închinat în două firi, și de aici introduce două închinări, una cuvenită lui Dumnezeu Cuvântul și a doua cuvenită omului; sau dacă cineva, pentru a suprima trupul Său și pentru a introduce amestecul dumnezeirii cu omenitatea, luându-le împreună, închipuie o singură fire sau o substanță, și se închină astfel lui Hristos, și nu se închină cu aceeași închinare lui Dumnezeu Cuvântul întrupat împreună cu trupul Său, precum a primit Biserica lui Dumnezeu încă de la început, unul ca acesta să fie anatema.
Dacă cineva nu mărturisește că Cel ce a fost răstignit în trup, Domnul nostru Iisus Hristos, este Dumnezeu adevărat, Domnul slavei și Unul din Sfânta Treime, unul ca acesta să fie anatema.
Dacă cineva nu dă anatemei pe Arie, pe Eunomie, pe Macedonie, pe Apolinarie, pe Nestorie, pe Eutihie și pe Origen, împreună cu scrierile lor nelegiuite, și pe toți ceilalți eretici care au fost osândiți și anatemizați de către Sfânta Biserică Sobornicească și apostolească și de cele patru Sfinte Sinoade mai sus numite, și pe toți cei care au gândit sau gândesc cele asemenea ereticilor mai sus pomeniți și care au rămas în nelegiuirea lor până la moarte, unul ca acesta să fie dat anatemei. Dacă cineva ia apărarea rău-credinciosului Teodor al Mopsuestiei, cel ce a zis că unul este Dumnezeu Cuvântul și altul este Hristos care, tulburat de patimile sufletului și de poftele trupului, de cele mai rele eliberându-se câte puțin și astfel îmbunătățindu-se prin înaintarea faptelor sale a ajuns fără cusur prin purtarea sa, a fost botezat ca simplu om în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh; și prin botez s-a învrednicit să primească harul Sfântului Duh și înfierea și i se aduce închinare în persoana lui Dumnezeu Cuvântul aidoma unei icoane împărătești, și după înviere a devenit neschimbător în gândurile sale și cu totul fără de păcat. Și iarăși a mai zis același nelegiuit Teodor că unirea dintre Dumnezeu Cuvântul și Hristos este de același fel cum este cea despre care zice Apostolul pentru bărbat și femeie: cei doi vor fi un singur trup. Și pe lângă toate celelalte nenumărate blasfemii a îndrăznit a zice că după Înviere, când Domnul a suflat asupra ucenicilor zicând: luați Duh Sfânt (Ioan 20, 22), nu le-a dat Sfântul Duh, ci a suflat numai de formă; încă mai zice și că mărturisirea lui Toma, atunci când acesta a atins mâinile și coasta Domnului după Înviere, acele cuvinte: Domnul meu și Dumnezeul meu! (Ioan 20, 28) Toma nu le-ar fi spus despre Hristos, ci, înspăimântat de minunea Învierii, Toma L-a lăudat pe Dumnezeul care L-a înviat pe Hristos. Mai rău încă: în tâlcuirea pe care a dat-o Faptelor Apostolilor, același Teodor îl compară pe Hristos cu Platon, cu Mani, cu Epicur și Marcian, zicând că așa cum fiecare dintre ei, după ce și-a inventat propria învățătură i-a făcut pe ucenici să se numească platonicieni, manihei, epicurei și marcioniți, tot așa și Hristos, după ce Și-a inventat o învățătură, i-a numit pe ucenici creștini, după numele Său.
Dacă cineva ia apărarea sus numitului, prea necredinciosului Teodor, și a scrierilor lui nelegiuite prin care el a răspândit blasfemiile de mai sus, cît și altele nenumărate împotriva Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și dacă nu îl anatemizează pe el, scrierile lui nelegiuite și pe toți cei care îl încuviințează și îl apără, sau susțin că ideile lui sunt ortodoxe, ca și pe cei care au scris în apărarea lui și a scrierilor lui nelegiuite și pe cei care cugetă sau au cugetat vreodată asemenea lui Teodor și au rămas până la sfârșit într-o astfel de erezie, să fie anatema. (www.crestinortodox.ro )