Loți, Taher, Peseiro

Telenovela de la Rapid s-a sfârșit cu puțin înainte de a se transforma în tragedie sau măcar în subiect de tip Elodia la O.T.V., cu 5.273 de episoade și întrebări în ecran de genul: „Credeți că Boloni merită să fie antrenor la Rapid?” (50% Da, 50% Nu), azi, și „Credeți că Rapid merită un antrenor ca Boloni?”, mâine, cu același procentaj la răspunsuri. Bine că s-a terminat, că altfel riscam să aflăm că de fapt Rapid umblă să angajeze ca antrenor pe fantoma din Medgidia! Care o fi, totuși, explicația celei mai ciudate negocieri nefinalizate prin contract din toată istoria fotbalului nostru? De ce a durat atât? De ce s-a terminat „ca-n tren”? De ce a preferat Loți să lucreze cu arabii din Arabia și nu cu cei din România? Eu cred, înainte de orice altceva, că dacă ar fi negociat doar Taher și Loți, contractul ar fi fost de multă vreme parafat și semnat. Numai că atât timp cât există și un anume domn Copos, tot ceea ce pare simplu devine extrem de complicat. Copos are un dar al tergiversării care nu este depășit decât de celălalt dar al său: de a nu spune niciodată ceea ce gândește cu adevărat. Nu uitați, vă rog, tot circul legat de precedentele angajări de antrenori, dar și felul în care Copos s-a debarasat de ei, fără pic de scrupule. Amănunte vă pot furniza domnii Rednic și Răzvan Lucescu. Care ar fi contribuția lui Loți în toată tărășenia? Oho, are și el, har Domnului! Mai țineți minte când a antrenat Naționala? Câte chichițe și fițe și amănunte a impus în contractul care trebuie să-i fi băgat în corzi pe Nașu’ și ai lui, obișnuiți de regulă cu antrenori maleabili și ductili, fericiți doar pentru că au fost băgați în seamă. Nu știu ce-o fi fost în capul lui Copos și al lui Taher: s-or fi așteptat ca Loți să zică, asemenea marionetelor lui Becali, „gata, am bătut palma, ce contract, n-am nevoie, am încredere în cuvântul patronului care e cel mai etc.”? Sunt absolut convins că neuronii subdimensionați ai celor doi au cedat în fața omului predispus doar la a nu lăsa nimic la voia întâmplării. M-am convins că nu de Loți aveau ei nevoie, când l-au văzut pe noul antrenor, Paseiro, zicând: „Avem cei mai buni fotbaliști, cea mai bună echipă, cei mai buni patroni”.