„Liturghie și Ortodoxie”

„Liturghie și Ortodoxie” sau „Ortodoxie și Liturghie” e de fapt același lucru. Pentru a putea vorbi despre Ortodoxie și Liturghie trebuie mai întâi să precizăm noțiunile de Ortodoxie și de Liturghie, ce înseamnă Ortodoxie și ce înseamnă Liturghie și ce legătură este între Ortodoxie și Liturghie.
Cuvântul „ortodoxie” înseamnă dreaptă mărire. Este un cuvânt grecesc, un termen grecesc, care nu s-a tradus în limba noastră ci a rămas așa cum este în limba greacă, dar însemnătatea lui pentru noi, ca să înțelegem și noi ce înțeleg grecii care au creat acest termen, este „dreaptă mărire”. Noi ne numim pe noi înșine ortodocși ca să ne deosebim de ceilalți creștini care nu sunt ortodocși, ci sunt, zicem noi, eterodocși. Ce înseamnă eterodox? Străin de Ortodoxie, străin de dreaptă mărire.
Dreaptă mărire
Ortodoxia ca dreaptă mărire se revarsă în aducerea de mărire lui Dumnezeu, deci noi suntem ortodocși pentru că aducem dreaptă mărire lui Dumnezeu și dacă nu aducem dreaptă mărire nu suntem ortodocși. Și ceilalți creștini aduc mărire lui Dumnezeu, dar nu mărirea cea dreaptă, pentru că nu au credința cea dreaptă. Cei care, de pildă, nu cinstesc pe Maica Domnului, nu pot avea dreaptă mărire pentru că nu au dreaptă credință. Ori noi ca cinstitori ai Maicii Domnului avem dreaptă mărire pentru că facem legătura între Domnul Hristos și Maica Domnului, mama Domnului nostru Iisus Hristos. Și așa mai departe, nu stărui acum în amănunte. Sigur că se pot aduce multe lucruri care mărturisesc dreapta mărire pe care o avem noi.
Cuvântul „ortodox” a avut circulație în Răsărit în special după despărțirea Bisericii la 1054, între catolici și ortodocși. Până la 1054 Biserica s-a numit catolică și grecii se numesc pe sine și astăzi catolici în înțelesul că credința aceasta e o credință care e peste tot. Și cuvântul catolic este de fapt tot de origine greacă însă pentru că cei din Apus s-au numit pe sine catolici, așa cum sunt ei astăzi, adică despărțiți de credința ortodoxă, ca să nu se facă confuzii între catolicii din Apus și catolicii din Răsărit, cei din Răsărit nu s-au mai numit catolici ci s-au numit ortodocși, cu dreaptă mărire.
Liturghie – lucrare publică
Cine zice „ortodox” știe ce zice, adică zice creștinii care nu sunt de credințe străine de Ortodoxie ci sunt așa cum suntem noi, cu credința ortodoxă, cu dreaptă mărire. Sigur că pentru a avea dreaptă mărire trebuie să ai dreaptă credință. Nu poți să ai dreaptă mărire dacă nu ai dreaptă credință. Deci, ori zicem drept măritori creștini, ori zicem drept credincioși creștini, în realitate e același lucru în două înfățișări. La slujbă, de pildă la Sfânta Liturghie, se spune: „Pe voi pe toți, dreptmăritorilor creștini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”. S-ar putea spune foarte bine: „Pe voi pe toți, ortodocșilor creștini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”. Prin urmare noi ne definim ca ortodocși, ne numim ortodocși, drept măritori, și ne manifestăm ca ortodocși prin ceea ce are Ortodoxia ca specific, adică prin ceea ce e reprezentată Ortodoxia.
Cea mai de căpetenie etichetă a Ortodoxiei este Sfânta Liturghie. Cuvântul „liturghie” este tot de origine greacă și înseamnă „lucrare publică” așa că liturghie după cuvântul acesta, – după cuvântul grecesc considerat ca „lucrare publică”, pentru că asta înseamnă „liturghie” – se socotește că fac toți aceia care fac lucrări de folos, lucrări spre binele oamenilor, lucrări de conducere de exemplu. Liturghie, după cuvântul acesta de lucrare publică, face și un conducător de corabie, tot liturghie face, dar nu liturghia în înțelesul în care o avem noi în vedere.
Slujba din biserică
În românește când zici „liturghie” te gândești la un singur lucru și nu te gândești la o lucrare publică, ci te gândești la o slujbă și anume la slujba cea mai de căpetenie din Biserica Ortodoxă care se numește Liturghie. „N-am luat parte la Sfânta Liturghie” să zicem, dacă zice cineva așa, înseamnă că nu merge la slujba cea mai de căpetenie a Bisericii, sau „am luat parte la Sfânta Liturghie” înseamnă că am luat parte la acea slujbă în cuprinsul căreia Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, pâinea și vinul anume pregătite, se prefac, la rugăciunea preotului prin darul lui Dumnezeu, în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu care se împărtășesc credincioșii. Asta este Liturghia.
În limba franceză, cuvântul „liturghie” se traduce cu – are ca termen – cuvântul „liturgie” și nu înseamnă numai Liturghie, și mai ales nu înseamnă Liturghia ci înseamnă toată slujba Bisericii, toate laudele, cele șapte laude. Deci ei când spun „liturgie” spun slujbele Bisericii de fiecare zi, cele șapte laude, la ei toate sunt „liturgie”, după cuvântul „liturgie” sau liturghie cum zicem noi. Ortodocșii francezi au și ei Liturghie cum avem noi, și Liturghia aceasta se numește „Liturgie Eucharistique”.
De ce s-a ajuns în limba franceză la această exprimare, „liturgie” și „Liturgie Eucharistique”, liturghie și Liturghie Euharistică? Pentru că toate slujbele Bisericii ne pregătesc pentru Liturghie, Liturghia nu e desprinsă de celelalte slujbe ale Bisericii, ci e împreună cu slujbele Bisericii așa încât cineva care vrea să slujească Sfânta Liturghie trebuie să participe și la celelalte slujbe ale Bisericii ca să se poată pregăti pentru cea mai înaltă slujbă a Bisericii, pentru Sfânta Liturghie.
(www.biserica.org)