Liturghie arhierească la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, 11 septembrie 2022, numeroși credincioși au venit să se bucure de binecuvântarea arhierească și să înalțe rugăciuni la racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – mănăstirea celui dintâi sfânt ocrotitor al Moldovei.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, pe un podium special amenajat în incinta așezământului monahal. Din sobor au făcut parte slujitori de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” și clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale, dirijată de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu.
Cuvântul de învățătură referitor la convorbirea la ceas de seară a lui Iisus cu Nicodim, dar și la purtarea și asumarea Crucii în lumea contemporană, a fost rostit de arhim. Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
„Mântuitorul, în convorbirea avută la Ierusalim cu Nicodim, a arătat, chiar de la începutul activității Sale publice, că rolul Său în această lume este de a se jertfi pentru viața lumii. Mântuitorul se afla în Ierusalim la sărbătoarea Paștilor din primul an al activității Sale publice. Nicodim, membru al Sinedriului, întrezărind printr-o viziune clară că noulprorocgalilean de la Dumnezeu a venit învățător, vine la Domnul Iisus să stea cu El de vorbă în taină. Domnul îi vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu, despre renașterea spirituală a omului și despre puterea vieții veșnice izvorâte din jertfa Sa de pe Cruce. (…) Crucea Sa nu e o judecată a lumii, ci cea mai mare dovadă de iubire a lumii. Pentru că nimeni nu ne-a iubit mai mult ca El. Și nimeni nu ne așteaptă și nu ne ocrotește și nu ne înțelege și nu ne dorește binele ca El, ca Dumnezeul nostru. Pentru că mântuirea noastră a venit prin El. (…) Nu poți să fii făptură nouă fără să asumi crucea. Nu poți să fii făptură nouă fără să fii conștient că Fiul lui Dumnezeu S-a răstignit pentru fiecare dintre noi, ca fiecăruia dintre noi să-i dea posibilitatea să guste veșnicia în Împărăția lui Dumnezeu. Să ne învrednicească Bunul Dumnezeu să fim făpturi noi, să fim făpturi în care harul lui Dumnezeu să se sălășluiască, să nu fim automate de rugăciune sau de viață religioasă, ci să fim flăcări vii, lumânări care să ardă pentru veșnicia Împărăției lui Dumnezeu.”
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a citit rugăciuni pentru sănătatea sufletului și trupului și rugăciuni de dezlegare. Totodată, ierarhul le-a vorbit credincioșilor prezenți despre faptul că aceste zile oferă posibilitatea zăbovirii gândului asupra rolului și semnificației Crucii, subliniind totodată că Sfânta Cruce este precum un ghid în drumul spre Mântuire.
„Astăzi vi se deschide posibilitatea unei săptămâni în care să gândiți în perspectiva Sfintei Cruci. De foarte multe ori înclinăm să gândim liniar. Gândirea liniară nu ne ajută, ci doar gândirea în perspectiva Crucii te așază și te definește ca persoană. A gândi în perspectiva Crucii înseamnă a înțelege ceea ce spune Mântuitorul, dacă cineva te lovește peste un obraz întoarce-l și pe celălalt, dacă cineva îți ia haina, tu dă-i și cămașa, dacă cineva te roagă să mergi o milă, tu mergi două și așa mai departe. Aceasta este gândirea în perspectiva Crucii. (…) Golgota schimbă sensul Crucii. Și Crucea, din element de tortură, așa cum a fost considerată și este în continuare considerată de protestanți și neoprotestanți, devine puterea lui Dumnezeu, armă împotriva diavolului. Dacă vrei să te definești, asumă-ți responsabilitatea Crucii. (…) Știți ce arată Crucea? Drumul nostru spre Împărăția lui Dumnezeu. Știți de ce puneți troițe? Troițele sunt un fel de semne de circulație care ne arată drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi semnele de circulație într-un oraș s-ar tampona mașinile. Cam tot așa se întâmplă în momentul în care ai Crucea, ții calea și îți arăți și identitatea, că aparții lui Dumnezeu, Unul în ființă și întreit în Persoane; de aceea ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.”
(Irina Ursachi, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților)