Slujba cunoscută sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfințite este de fapt un ritual de împărtășanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge și nu se sfințesc darurile de pâine și vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtășirea cu Sfintele Taine.
Slujbă specifică Postului Mare
În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfințite este o slujbă specifică Postului Mare putându-se săvârși în zilele de peste săptămână (de luni până vineri) cu excepția zilelor aliturgice, a sărbătorii Buneivestiri și a Joii și Sâmbetei Mari.
Apariția și dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de către Biserică a săvârșirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Această interdicție vine să exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absență a Mirelui, specifică zilelor de rând din Postul Mare și caracterul festiv și luminos al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.
Ritual de împărtășire cu Sfintele Taine
Sfânta Liturghie este centrul vieții noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Dar împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor și ținta spre care năzuim ci este și ajutorul divin pe care îl primim în nevoința noastră duhovnicească și care ne ajută să aspirăm către o comuniune desăvârșită în ziua cea neînserată a Împără ției lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împărtășire și în zilele de rând din Postul Mare.
Postul ascetic și postul total
Postul mare este o perioadă de mare nevoință sufletească și trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic și postul total. Postul ascetic reprezintă abținerea de la anumite mâncăruri și băuturi și reducerea substanțială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renunțarea totală la mâncare și băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire și așteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtășanie.
În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtășanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adăugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfințite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumusețea sa deosebită și solemnitatea sa. Atribuită Sfântului Grigore Dialogul, această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor ci este opera colectivă și anonimă a Bisericii întregi.
Împărtășania de seară
Întreaga rânduială a Liturghiei darurilor mai înainte sfințite, în care cântări de mare frumusețe se împletesc cu ritualuri impresionante și rugăciuni de mare profunzime, creează ambianța necesară întâlnirii și împărtășirii cu Hristos după o zi de pregătire și așteptare. Din păcate, ca o concesie făcută celor care nu pot sau nu vor să ajuneze precum și prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a răspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfințite dimineața.
Dar împărtășirea de seară la Liturghia darurilor mai înainte sfințite după o zi de ajunare descoperă adevăratul sens al postirii și al vieții creștine, în totalitatea ei, ca pregătire și așteptare a Împărăției lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicești și fizice din timpul zilei sunt luminate de așteptarea primirii Trupului și Sângelui Domnului, toate ocupațiile obișnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capătă o importanță deosebită în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimțit în mod acut ca o așteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununată cu împărtășirea de seară devine astfel o imagine a vieții creștine ca pregătire și așteptare a „serii acestei lumi”. Bucuria și slava acestei Împărății putem să o pregustăm încă de acum tocmai pentru a dori și mai mult comuniunea harică desăvârșită cu Dumnezeu și a putea duce la bun sfârșit „lupta cea bună” și a deveni „biruitori asupra păcatului”.
Concluzii
Câteva concluzii se impun de la sine:
-Liturghia darurilor mai înainte sfințite este un ritual de împărtășire alcătuit din rațiuni foarte practice și anume pentru a face posibilă împărtășirea credincioșilor în zilele de peste săptămână. Ca urmare, atunci când nici un credincios nu se împărtășește slujba își pierde sensul transformându-se în spectacol.
-Întreaga rânduială și logica alcătuirii Liturghiei darurilor mai înainte sfințite o arată ca pe o slujbă de seară, ora cea mai potrivită pentru săvârșirea ei fiind ora vecerniei. (sursa: www.dervent.ro)
