Nici invidie, nici vorbire de rău nu există acolo unde există iubire curată. Fiindcă nu numai că nu-i judecăm pe prieteni, dar închidem gura și celor care-i condamnă. Toate sunt liniștite, suntem blânzi, nu există nici o urmă de luptă și invidie; toate sunt pline de pace. „Fiindcă împlinirea legii este iubirea” (Romani 13, 10). Nimic dezgustător nu există în aceasta. Cum? Pentru că toate aceste păcate, avaria, furtișagul, invidia, vorbirea de rău, mândria, jurământul, minciuna, toate acestea se dizolvă, atunci când există iubire. De ce se jură jurătorii? Fiindcă vor să dobândească. Însă nimeni nu vrea să dobândească ceva de la cel pe care-l iubește, ci dăruiește cele ale lui celui pe care-l iubește. Și, bineînțeles, că mult mai mult simțim bucuria pentru acesta, decât atunci când luăm de la acesta (din „Omilia a VII-a la Epistola a II-a către Timotei”).
Motivul tuturor răutăților este lipsa iubirii. (din „Omilia a V-a la Epistola a II-a către Tesaloniceni”).
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, vol. I, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ieromonah Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 45, Sursa: Doxologia.ro)