Nu ne propunem să discutăm despre cât de mult își iubește un părinte copilul ci despre modul în care exprimă acest lucru.
Ultimele decenii au acordat o mare atenție studiului psihopedagogic al copilului. Astfel ideea că un copil trebuie sărutat în somn a început să fie considerată nepotrivită pentru dezvoltarea lui ulterioară sub toate aspectele.
Copilul are nevoie de iubire, are nevoie să știe, să simtă și să audă că este iubit. Astfel dobândește sentimentul de siguranță, se dezvoltă armonios, menține o stare pozitivă și crește fericit.
Fiecare copil are nevoi proprii și nu poate fi pus în nici un șablon. Este unic și situația lui este unică. Ocupă un loc într-o familie și doar familia lui știe sau este preocupată să afle tot ce poate fi mai bun pentru el.
Până la vârstă de 3 luni nu vorbim de răsfăț oricâtă atenție i se oferă. Chiar are nevoie de siguranța brațelor părinților săi, de căldura corpului lor. După această vârstă copilul începe să speculeze mici lucruri care îi fac plăcere, dar tot nu este încă un semn de răsfăț.
Copiii nu se nasc răsfățați. Ei dobândesc răsfățul împinși de adulții care le permit orice, nu se conduc după reguli, confundă nevoile cu dorințele, satisfac cereri ce nici nu apucă să fie exprimate. Acest lucru ar putea fi în regulă dacă copilul nu ar trebui pregătit pentru viață, pentru o viață socială care are regulile ei, pentru colectivități care nu sunt dispuse să accepte tot ceea ce familia acceptă.
Cu siguranță nu-și dorește nimeni să aibă un copil care să fie evitat datorită comportamentului, neadaptat social, nepregătit pentru viață. De aceea este necesar un echilibru între iubire, permisivitate și autoritate. Copiii cărora li se satisfac toate dorințele nu sunt fericiți și nu știu să aprecieze ceea ce primesc.
Părinții sunt responsabili să își educe copilul. După un an regulile pot prinde contur prin exemplu, la 2 ani prin joacă, la 3-4 ani prin activități, după 5 ani prin toate acestea alături de cuvinte. Regula în sensul ei strict nu se impune la copilul mic, ea se dobândește. Fără acești pași se poate ajunge la situații disperate după 6 ani când copilul devine de nestăpânit. Da, este spre binele lui să se alimenteze corect, să respecte un program de somn, să comunice civilizat, dar toate aceste lucruri se clădesc cu răbdare și calm de către părinți. Nici excesul de reguli nu este de dorit. Copilul trebuie să aibă libertatea și spațiul de a se exprima, de a investiga, de a se dezvolta.
Frica de răsfăț nu înseamnă nicicum să nu arăți copilului iubire, iar iubirea nu înseamnă nicicum să accepți orice. Ferește-te doar să îndeplinești cereri nerezonabile, să creezi imagini nerealiste, să-i știrbești încrederea în sine în loc să i-o întărești, să-i creezi un handicap social.
Lasă-l să știe că-l iubești, încurajează-l, sprijină-l, mândrește-te cu copilul tău. Încearcă să devii prietenul lui, petrece timp alături de el, comunică și vei vedea că va răspunde așteptărilor tale. Oferă copilului tău un cămin plin de iubire în care să se simtă dorit și protejat. Învăța-l să se poarte în societate, să respecte și să aprecieze, să-și facă prieteni și să se integreze. Vei vedea în timp că este ceea ce-și dorea el de la tine.
www.problemele-copilului-meu.ro
