Lilianna Lunghina: „Cuvânt cu cuvânt”

Una dintre cele mai bune cărți-document ale ultimilor ani și un bestseller care a întrecut orice așteptări în Rusia este „Cuvânt cu cuvânt”, de Lilianna Lunghina.
Este o carte unică ce reprezintă transcrierea amintirilor renumitei traducătoare, întinse de-a lungul a trei sferturi de veac, așa cum au fost ele depănate în filmul documentar cu același titlu al lui Oleg Dorman.
Alături de destinele nu o dată frânte ale apropiaților, rude și prieteni ai autoarei, portretele câtorva scriitori ruși de primă mărime întregesc tabloul unei epoci: Anna Ahmatova, Marina Țvetaeva, Evgheni Evtușenko, Varlam Salamov, Aleksandr Soljenițîn.
„Cred că nimic nu e mai interesant pe lume – spune Boris Akunin – decât să privești și să asculți un om înțelept care își povestește viața. Mai ales dacă viața asta a fost trăită în Rusia, așa cum a trăit-o Lilianna Lunghina“.
Mărturia Liliannei Lunghina încântă în primul rând prin talentul evocării și onestitatea atitudinii, prin ascuțimea privirii și acuitatea memoriei.
„Numele meu – așa cum scrie autoarea – e Lilia Lunghina. De la cinci la zece ani, cât timp am locuit în Germania, mi s-a spus Lili Markovici. De la zece la paisprezece ani, cât am stat în Franța, mi s-a spus Lili Markovici. Iar când jucam la teatrul de păpuși al mamei mi se spunea Lili Imali. Iată câte nume am avut. Mă gândesc că acum, la sfârșitul secolului, când ideile despre lume și viață se bat cap în cap și când țara noastră nu prea știe încotro se îndreaptă, poate că e un lucru important să fie păstrate cât mai multe crâmpeie din viața pe care am trăit-o în secolul XX și, prin părinții noștri, în secolul al XIX-lea. Cu cât vor fi mai mulți cei ce vor mărturisi încercările prin care au trecut, cu atât mai multe mărturii vor fi păstrate în memoria colectivă, și astfel vom reuși până la urmă să recompunem din crâmpeiele astea un tablou mai mult sau mai puțin complet al omenescului vieții, al societății cu chip uman, cum ne place să spunem acum. Ceva, ceva o să iasă de aici, ceva care să fie de folos în vreun fel secolului XXI. Dacă o operă de artă, o carte, un film trebuie să conțină un mesaj adresat oamenilor, atunci vreau sa-mi formulez chiar acum mesajul. Mai presus de orice, vreau să transmit că nu trebuie să ne pierdem speranța, că trebuie sa fim încrezători în faptul că și cele mai neplăcute situații pot lua pe neașteptate o întorsătură fericită. Știu că acum oamenii au adunat multă deznădejde în sufletul lor. De aceea trebuie să sperăm și să avem credința că multe vor ajunge să poarte semnul binelui“.
Sursa: www.libris.ro