Se pune astăzi mare preț, cel puțin la nivel teoretic, pe libertate. Avem o mulțime de libertăți. Libertate de mișcare, libertatea convingerilor, libertatea cuvântului… Și nu e rău. Dificultățile apar însă atunci când din pricina libertății începem să credem în valori atât de diferite, încât nu ne mai înțelegem între noi. Din acel moment cred că libertatea nu mai este ceva care să ne unească, ci din contră, o lozincă care ne desparte tot mai mult.În 1912, la Chicago s-a ținut un congres. La el au luat parte oameni de știință și filosofi de seamă spre a redacta un cod general pentru moralizarea lumii. Ei bine, toți acești oameni au trebuit să se despartă, să plece acasă fără să poată alcătui pe hârtie un astfel de cod.
Singura concluzie a congresului a fost aceea că participanții nu se pot pune de acord din pricina diferențelor de vederi.
Acest eveniment sfârșit printr-un eșec îmi aduce aminte de o întâmplare petrecută cu doi turiști europeni care călătoreau prin Statele Unite. Pe o stradă dintr-un mare oraș american, cei doi au găsit una lângă alta mai multe clădiri. Pe zidurile lor erau tăblițe care indicau: Biserica Adventistă, Biserica Baptistă, Biserica Sfinților Ultimelor Zile, Biserica Penticostală… Atunci unul dintre vizitatori i-a spus mirat prietenului său: „Cât de credincioși sunt americanii! Atâtea biserici îngrămădite pe o singură stradă. Cred că Îl iubesc mult pe Dumnezeu!“ „Nu știu cât de mult îl iubesc ei pe Dumnezeu, i-a răspuns companionul, dar îmi dau foarte bine seama că între ei nu se iubesc deloc.“
(Augustin Păunoiu, sursa Ziarul Lumina)
